Născut în Iviria (Georgia) și numit din botez Andrei, a fost în tinerețe robit și dus departe de casă, dar Dumnezeu l-a scos din robie și l-a adus în Țara Românească, unde a deprins limba și meșteșugul tiparului. Călugărit cu numele de Antim, a ajuns unul dintre cei mai iscusiți tipografi ai vremii, tipărind cărți de slujbă și de învățătură în românește, grecește, slavonește, arăbește și georgiană. Ridicat mitropolit al Țării Românești, a zidit la București o mănăstire care îi poartă numele și a rostit „Didahiile”, predici pline de căldură și de mustrare părintească pentru popor. Amestecat fără voie în tulburările politice ale vremii, a fost caterisit pe nedrept, iar apoi ucis în taină în drum spre surghiun, în anul 1716, primind astfel cununa muceniciei. A fost trecut în rândul sfinților și este pomenit la 27 septembrie.