Antonin Dvorak s-a nascut pe 8 septembrie 1841 in Nelahozeves, Boemia, ca primul dintre noua copii ai unui hangiu, si a parcurs un drum extraordinar de la un tanar violonist de sat pana la cel mai celebrat compozitor ceh al epocii sale. Sprijinit decisiv de Johannes Brahms si de criticul Eduard Hanslick, a castigat o faima internationala cu Danturile slave si si-a consolidat renumele cu Stabat Mater, o lucrare de profunda traire religioasa compusa dupa pierderea a trei copii. Invitatia de a conduce Conservatorul National din New York (1892-1895) l-a dus in America, unde a compus Simfonia nr. 9 Din Lumea Noua, inspirata de muzica afro-americana si de cantecele populare din Vestul Salbatic. Credinta sa ortodoxa si legatura adanca cu pamantul natal au ramas izvoare nesecat de inspiratie de-a lungul intregii vieti. S-a intors in Praga, unde a murit pe 1 mai 1904, inconjurat de iubire si recunostinta nationala.

S-a născut la 7 martie 1850 la Hodonín, în Moravia, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de condiție modestă. A devenit profesor de filosofie și un gânditor respectat, îmbinând reflecția academică cu angajamentul public în apărarea adevărului și a dreptății. În anii Primului Război Mondial a militat, din exil, pentru independența cehilor și slovacilor, iar în 1918 a fost ales primul președinte al noii Cehoslovacii. A cârmuit noul stat cu spirit democratic vreme de aproape două decenii, câștigând prețuirea concetățenilor săi ca „președinte-eliberator”. S-a retras din funcție în 1935 și s-a stins la 14 septembrie 1937, la Lány.

Știai că despre Pitagora se povestea, încă din Antichitate, că le interzicea discipolilor săi să mănânce bob? Motivele rămân o enigmă: unii spun că din credințe legate de suflet, alții din pricini care ne scapă. În jurul lui s-a țesut o legendă atât de deasă încât e greu de deosebit omul real de figura aproape mitică.