S-a născut la 2 februarie 1868, în satul Butoiești, din județul Mehedinți, în România. Și-a făcut studiile la București, apoi în străinătate, la Paris și la Leipzig, unde a lucrat în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt. Întors în țară, a devenit profesor de filosofie la Universitatea din București și a condus reviste de seamă, între care „Noua Revistă Română” și „Ideea Europeană”. Gândirea sa a rodit în doctrina „personalismului energetic”, care așază în centru persoana ca energie creatoare, precum și în studii temeinice despre psihologia poporului român. A fost ales membru și, între 1938 și 1941, președinte al Academiei Române. A murit la 6 martie 1957, la București, în anii grei ai instaurării regimului comunist.