Oscar-Claude Monet s-a născut la Paris în 1840 și a crescut la Le Havre, pe coasta Normandiei, unde a descoperit fascinația pentru lumina în continuă schimbare. A fost fondatorul și cel mai consecvent reprezentant al impresionismului, curent al cărui nume însuși provine din tabloul său "Impresie, răsărit de soare" (1872), ridiculizat la început de critica vremii. De-a lungul vieții a explorat în serii exhaustive același motiv surprins în lumini diferite — clauri de fân, catedrala din Rouen, nuferii din grădina sa de la Giverny —, transformând percepția vizuală în poezie cromatică. Ultimele decenii le-a petrecut la Giverny, unde a amenajat un celebru grădini cu iaz și nuferi și a pictat marele ciclu al "Nufărilor", chiar și după ce cataracta i-a afectat vederea. A murit în 1926, la 86 de ani, lăsând o operă care a schimbat pentru totdeauna modul în care privim lumina și culoarea.

S-a născut la 2 februarie 1868, în satul Butoiești, din județul Mehedinți, în România. Și-a făcut studiile la București, apoi în străinătate, la Paris și la Leipzig, unde a lucrat în laboratorul de psihologie experimentală al lui Wilhelm Wundt. Întors în țară, a devenit profesor de filosofie la Universitatea din București și a condus reviste de seamă, între care „Noua Revistă Română” și „Ideea Europeană”. Gândirea sa a rodit în doctrina „personalismului energetic”, care așază în centru persoana ca energie creatoare, precum și în studii temeinice despre psihologia poporului român. A fost ales membru și, între 1938 și 1941, președinte al Academiei Române. A murit la 6 martie 1957, la București, în anii grei ai instaurării regimului comunist.

Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi; nu vedem bine decât cu inima.