Viață de om
Oameni
Henri Bergson s-a născut pe 18 octombrie 1859 la Paris, fiul unui muzician evreu franco-polonez și al unei mame englezoaice, și a studiat filosofia la École Normale Supérieure. A predat la Collège de France din 1900 până în 1921, devenind unul dintre cei mai populaȚ i filosofi ai epocii sale — conferințele sale atrăgeau mulțimi atât de mari, încât sala trebuia schimbată cu una mai încăpătoare. Marile sale opere — Eseu despre datele imediate ale conștiinței (1889), Materie și memorie (1896) și Evoluția creatoare (1907) — au propus concepte originale precum durata (durée), elanul vital și intuiția ca formă superioară de cunoaștere, opunând fluxul viu al timpului trăit viziunii mecaniciste a lumii. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1927, în recunoașterea ideilor sale vitaliste și a stilului literar strălucit. A murit pe 4 ianuarie 1941 la Paris, în condiții dramatice: bolnav grav, a refuzat scutirea oferită de regimul Vichy și s-a dus personal să se înregistreze ca evreu, în semn de solidaritate cu poporul său.
— Henri Bergson
Filosofi & Gânditori · 1859–1941
Din același raft

Alte picături din Oameni

Oameni
Viață de om · Oameni
Ilia Yefimovici Repin s-a născut pe 5 august 1844 în Ciuguev, Ucraina, și a crescut într-o familie modestă de coloniști militari, începând să picteze icoane la vârsta de doisprezece ani. Studiile la Academia Imperială de Arte din Sankt Petersburg l-au consacrat ca cel mai important reprezentant al realismului rus din secolul al XIX-lea. Opera sa de căpătâi, „Edecarii de pe Volga” (1873), a surprins cu forță dramatică suferința muncitorilor care trăgeau bărcile pe fluviu, aducând o critică socială implicită. A excelat deopotrivă în portretul psihologic și în compoziția istorică, lăsând lucrări memorabile ca „Ivan cel Groaznic și fiul său Ivan” și „Cazacii zaporojeni”. Ultimii ani i-a trăit în Finlanda, izolat de Rusia după independența finlandeză, și a murit pe 29 septembrie 1930 la Kuokkala, în deplină creativitate până spre bătrânețe.
Citește tot →
Ilia Repin · Pictori · 1844–1930
Oameni
Viață de om · Oameni
S-a născut la 6 iunie 1868 la Plymouth, în Anglia, și a intrat de tânăr în Marina Regală. A condus expediția „Discovery” (1901–1904), prima mare campanie britanică de cercetare a Antarcticii, iar apoi expediția „Terra Nova” (1910–1913), al cărei țel era Polul Sud geografic. La 17 ianuarie 1912 a ajuns la Pol împreună cu patru tovarăși, doar pentru a găsi acolo cortul lăsat de norvegianul Roald Amundsen, care îi devansase cu aproape o lună. Pe drumul de întoarcere, epuizați, înfometați și prinși de vânturi ucigătoare, Scott și însoțitorii săi au pierit rând pe rând; el a murit în jurul datei de 29 martie 1912, la doar câțiva kilometri de un depozit de provizii, ținându-și jurnalul până în ultima clipă. Trupurile lor și însemnările au fost găsite abia peste opt luni, iar ultimele lui pagini au făcut din el o figură eroică a Marii Britanii.
Citește tot →
Robert Falcon Scott · Exploratori & Călători · 1868–1912
Oameni
Un citat · Oameni
Cerul senin, foaia curată, / poeții scriu în cartea unei stele. / Noaptea e numai o clipită / a marilor tăceri de dincolo de ele.
Nichita Stănescu · Scriitori & Poeți