Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799 în Benești, județul Vâlcea, și a fost unul dintre cei mai luminați cărturari ai epocii sale. Elev al lui Gheorghe Lazăr, a studiat la Viena și la Paris, unde a brevetat în 1827 primul stilou cu rezervor propriu de cerneală — invenție pe care el însuși a numit-o «condeiul portăretz fără sfârșit». S-a angajat activ în modernizarea României: a contribuit la întemeierea Societății Filarmonice, a Grădinii Botanice din București și a Muzeului Național de Antichități, și a pus bazele unui sistem modern de învățământ primar. Membru titular al Academiei Române din 1870, Poenaru a trăit cu credința că educația este «prima mare nevoie a unui popor» și a slujit această convingere până la moartea sa, la 2 octombrie 1875, în București.

Cronicile latine ale regatului ungar îl numesc pe Bogdan „infidelul nostru”, mărturisind fără voie că țara Moldovei s-a smuls de sub stăpânirea coroanei Sfântului Ștefan.

Visez tabloul meu și apoi îmi pictez visul.