Un pustnic a fost întrebat cum se roagă, dacă nu are nici carte, nici cântări știute. El a arătat spre pârâul care curgea la marginea chiliei și a spus: „Ascultă apa. Ea cântă zi și noapte același cântec și nu obosește niciodată, fiindcă nu se laudă cu el. Așa vreau și eu să fiu: o coardă lăsată în vântul lui Dumnezeu, care sună fără să-și ceară plată.” Și au tăcut amândoi, ascultând muzica pe care nimeni n-o scrisese.

Știai că Antonín Dvořák iubea trenurile și porumbeii mai presus de multe altele? Mergea zilnic la gara din Praga să noteze numerele locomotivelor, iar în lipsă își trimitea ginerele să i le aducă. Spunea în glumă că ar da toate simfoniile sale pentru a fi inventat locomotiva.

Știai că nota „do” se numea la început „ut”? Silaba „ut” era greu de cântat, fiind închisă, așa că mai târziu a fost înlocuită cu „do”, mai deschisă și mai ușor de rostit. Se crede că vine de la cuvântul latin „Dominus” (Domnul). Nota „si” a fost adăugată ulterior, din inițialele lui „Sancte Ioannes” din același imn.