Știai că armoniul, un instrument de salon din secolul al XIX-lea, produce sunetul cu ajutorul unor limbi metalice puse în vibrație de aerul pompat cu pedalele de la picioare?

Știai că din nevoia de a nota cântarea gregoriană s-a născut, încet-încet, scrisul muzical de astăzi? Un călugăr numit Guido d'Arezzo, prin secolul al XI-lea, a avut ideea liniilor pe care așezăm notele și a dat nume silabelor — ut, re, mi, fa, sol, la — luate din primele silabe ale unui imn către Sfântul Ioan.

Știai că, împărțind octava în douăsprezece trepte egale, pianul de azi face un mic „compromis” cu matematica? Pentru ca instrumentul să sune bine în orice tonalitate, fiecare interval e ușor abătut de la raportul perfect al lui Pitagora. Acest acordaj, numit temperat egal, este o înțeleaptă împăcare între natură și nevoile muzicii.