Un cioban cânta din fluier singur pe munte, fără să-l audă nimeni. L-a întrebat un drumeț: „De ce cânți, dacă turma nu pricepe și oamenii nu te aud?” Ciobanul a răspuns: „Nu cânt ca să fiu auzit. Cânt fiindcă, atunci când las cântecul să iasă din mine, muntele, cerul și eu însumi ne întâlnim într-un singur glas. Cine cântă doar pentru urechile altora n-a auzit niciodată adevărata muzică.”