Curanto este una dintre cele mai vechi metode de gătit din lume, practicată de mii de ani de popoarele indigene din arhipelagul Chiloé. Se prepară prin așezarea stratificată a scoicilor, midiilor, cărnii de porc, cârnăților, cartofilor și legumelor într-o groapă în pământ acoperită cu pietre încinse și frunze de pangue. Gătirea durează câteva ore sub pământ, obținând arome unice de abur și piatră, iar preparatul este legat de festivitățile comunitare numite minga.

Gołąbki sunt sarmale poloneze din foi de varză umplute cu carne și orez, înăbușite în sos de roșii. Se coc încet, până foaia se topește, cu gust de casă și răbdare.

Bigosul este o tocăniță națională poloneză din varză murată și varză proaspătă tocată, cu multiple tipuri de carne (porc, vită, vânat, slănină, cârnați) și ciuperci uscate, fiert ore întregi până devine dens și aromat. Aroma sa se îmbunătățește cu fiecare reîncălzire, motiv pentru care este preparat din belșug și consumat pe parcursul mai multor zile. Este prezent obligatoriu la mesele de Crăciun și în perioadele de vânătoare, având origini medievale documentate.