Iartă pe cei ce ne urăsc și ne fac nouă strâmbătate. Fă bine celor ce ne fac bine. Fraților și rudeniilor noastre dăruiește-le cererile cele către mântuire și viața de veci. Pe cei ce sunt în neputințe îi cercetează și le dă tămăduire. Pe cei ce sunt pe mare îi cârmuiește. Cu cei ce sunt în călătorii împreună călătorește. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi iertare păcatelor le dăruiește. Pe cei ce ne-au poruncit nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânșii, miluiește-i după mare mila Ta. Pomenește, Doamne, pe cei mai înainte adormiți părinți și frați ai noștri, și-i odihnește unde cercetează lumina feței Tale. Pomenește, Doamne, și pe cei ce aduc roade și fac bine în sfintele Tale biserici, și le dă lor cele spre mântuire cereri și viața de veci. Pomenește-ne, Doamne, și pe noi, smeriții și păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, și ne luminează mintea cu lumina cunoștinței Tale, și ne îndreptează pe calea poruncilor Tale, pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și ale tuturor sfinților Tăi, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Domnul este păstorul meu și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit.

Se spunea despre avva Sisoe că, atunci când era pe patul de moarte, ședeau bătrânii împrejurul lui, iar fața i s-a luminat ca soarele. Le-a zis: „Iată, vine avva Antonie.” Apoi: „Iată, vine ceata proorocilor.” Și iar i-a strălucit fața și a zis: „Vine Domnul.” La sfârșit a grăit: „Lăsați-mă să mă pocăiesc.” Iar bătrânii ziceau: „Tu, avvo, n-ai trebuință de pocăință.” El a răspuns: „Cu adevărat, nu știu de am pus măcar început.” Așa a adormit, arătând că nici sfinții nu se socotesc pe sine desăvârșiți.