Poveste cu tâlc
Un frate a greșit, iar în mănăstire s-a strâns soborul să-l judece și a fost chemat avva Moise. El a venit purtând în spate o coșarcă spartă, plină de nisip, care se scurgea pe cale în urma lui. Când l-au întrebat ce înseamnă aceasta, a răspuns: „Păcatele mele curg în urma mea și eu nu le văd, iar astăzi am venit să judec greșelile altuia.” Auzind, frații l-au iertat pe cel greșit. Cine își vede propriile păcate nu mai are vreme să le vadă pe ale altuia.
din tradiția monahală
Din același raft

Alte picături din Credință

Știai că… · Credință
Știai că lumina candelei care arde neîncetat înaintea icoanelor are un înțeles duhovnicesc? Flacăra ei mărturisește rugăciunea neîncetată și credința care nu se stinge, iar untdelemnul din candelă închipuie milostenia și jertfa. Lumina blândă a candelei ne aduce aminte că Hristos este „Lumina lumii”.
Citește tot →
Știai că… · Credință
Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost mai întâi stareț al mănăstirii Cernica, apoi episcop al Râmnicului. Se spune că era atât de milostiv, încât împărțea săracilor tot ce primea, și atât de postitor, încât mulți îl socoteau înainte-văzător. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, iar moaștele lui se cinstesc la Cernica.
Citește tot →
Poveste cu tâlc · Credință
Care om, având o sută de oi și pierzând una, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă și se duce după cea pierdută, până o găsește? Iar când o găsește, o pune pe umeri bucurându-se și, venind acasă, cheamă prietenii, zicând: „Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.” Așa, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au nevoie de pocăință.
Citește tot →
parabolă evanghelică