Poveste cu tâlc
Care om, având o sută de oi și pierzând una, nu le lasă pe cele nouăzeci și nouă și se duce după cea pierdută, până o găsește? Iar când o găsește, o pune pe umeri bucurându-se și, venind acasă, cheamă prietenii, zicând: „Bucurați-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.” Așa, vă spun, va fi mai multă bucurie în cer pentru un păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de drepți care n-au nevoie de pocăință.
— parabolă evanghelică
Din același raft

Alte picături din Credință

Știai că… · Credință
Știai că Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului, a fost un simplu cioban în satul Basarabov, de pe malul Lomului, și că sfințenia lui a rămas ascunsă până după moarte?
Rugăciune · Credință
Adu-Ți aminte, Doamne, de David și de toată blândețea lui.
Proorocul David
Poveste cu tâlc · Credință
În satele noastre se spunea că brâul acela alb de stele de pe cer e Calea Robilor: drumul pe care, demult, robii duși în pribegie și-l însemnau ca să-și găsească întoarcerea spre casă. Alții îl numeau Calea Laptelui, de la laptele vărsat de o mână nevăzută peste întuneric. Oricum i-ai zice, bătrânii ridicau degetul spre el și șopteau: „Cine s-a rătăcit vreodată, tot are un drum însemnat pe cer spre care să privească.
Citește tot →
folclor românesc