Poveste cu tâlc
În satele noastre se spunea că brâul acela alb de stele de pe cer e Calea Robilor: drumul pe care, demult, robii duși în pribegie și-l însemnau ca să-și găsească întoarcerea spre casă. Alții îl numeau Calea Laptelui, de la laptele vărsat de o mână nevăzută peste întuneric. Oricum i-ai zice, bătrânii ridicau degetul spre el și șopteau: „Cine s-a rătăcit vreodată, tot are un drum însemnat pe cer spre care să privească.
— folclor românesc
Din același raft

Alte picături din Credință

Rugăciune · Credință
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni! Cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace și mare milă.
Citește tot →
Sf. Ier. Calinic de la Cernica
Un citat · Credință
A te ruga pentru oameni înseamnă a-ți vărsa sângele.
Sfântul Siluan Athonitul
Poveste cu tâlc · Credință
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe: „Am căzut, părinte; ce să fac?” Bătrânul a zis: „Scoală-te.” Fratele a răspuns: „M-am sculat și iarăși am căzut.” Bătrânul i-a zis: „Scoală-te din nou.” Iar fratele: „Până când?” Bătrânul a răspuns: „Până ce te va găsi moartea, sau în cădere, sau în ridicare.” Nu căderea te osândește, ci deznădejdea de a te mai ridica.
Citește tot →
din tradiția monahală