Izvoare pentru suflet

Poveste cu tâlc

Doi oameni s-au suit la templu să se roage: un fariseu și un vameș. Fariseul, stând drept, se ruga în sine: „Îți mulțumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalți oameni, răpitori, nedrepți, sau ca acest vameș.” Iar vameșul, stând departe, nici ochii nu voia să-și ridice la cer, ci își bătea pieptul zicând: „Doamne, milostiv fii mie, păcătosului.” Vă spun că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa lui decât celălalt, căci cel ce se înalță se va smeri, iar cel ce se smerește se va înălța.

— parabolă evanghelică

← Raftul Credință Acasă

Din același raft

Alte picături din Credință

Știai că… · Credință

Călugării de la Muntele Athos păstrează încă socotirea veche a timpului, așa-numitul ceas bizantin, în care ziua începe nu la miezul nopții, ci odată cu apusul soarelui. Astfel, ceasurile mănăstirești se potrivesc după căderea serii, iar viața de rugăciune se scurge într-un ritm rânduit după lumina cerului, nu după orânduiala lumii.

Citește tot →

Poveste cu tâlc · Credință

Un frate a venit la avva Macarie și i-a zis: „Avvo, spune-mi un cuvânt cum să mă mântuiesc.” Iar bătrânul i-a răspuns: „Mergi la mormânt și ocărăște-i pe cei morți.” S-a dus fratele, i-a ocărât și a aruncat cu pietre, apoi s-a întors. „Nimic nu ți-au grăit?” „Nimic.” „Mergi iarăși și laudă-i.” S-a dus, i-a lăudat, și iar s-au tăcut. Atunci i-a zis avva: „Vezi? Nici de ocări, nici de laude nu s-au clintit. De vrei să te mântuiești, fii și tu ca un mort.”

Citește tot →

din Pateric

Gând · Credință

Împăcarea nu cere cuvinte multe, ci o inimă care se lasă înmuiată ca pământul de o ploaie de seară. Dacă azi ai fost tare ca piatra, lasă acum să curgă peste tine picătura iertării, și vei rodi mâine.