Călugării de la Muntele Athos păstrează încă socotirea veche a timpului, așa-numitul ceas bizantin, în care ziua începe nu la miezul nopții, ci odată cu apusul soarelui. Astfel, ceasurile mănăstirești se potrivesc după căderea serii, iar viața de rugăciune se scurge într-un ritm rânduit după lumina cerului, nu după orânduiala lumii.