Știai că Biserica cinstește moaștele sfinților pentru că trupurile lor au fost locașuri ale Duhului Sfânt? Multe rămân neputrezite peste veacuri, iar unele izvorăsc mir bine mirositor, semne prin care Dumnezeu arată slava celor ce I-au bineplăcut.

Știai că Liturghia pe care o ascultăm cel mai des peste an este a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în anumite zile, precum duminicile Postului Mare și în ajunuri de praznice, se săvârșește cea a Sfântului Vasile cel Mare, cu rugăciuni mai lungi? În vechime au fost și alte liturghii, dar aceste două au rămas rânduiala Bisericii de Răsărit.

Un frate l-a întrebat pe un bătrân cum poate dobândi smerenia. Bătrânul i-a arătat un pom încărcat de roade, ale cărui ramuri se aplecau până aproape de pământ, și un altul sterp, cu crengile drepte spre cer. „Vezi”, i-a zis, „ramura plină de roadă se pleacă, iar cea goală stă țeapănă. Așa și omul: cu cât are mai multă roadă bună, cu atât se apleacă mai adânc; iar cel gol de fapte se ține semeț.” Și a înțeles fratele că smerenia nu este semn de sărăcie sufletească, ci greutatea roadelor care apleacă spre pământ.