Poveste cu tâlc
Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au bătut și l-au lăsat abia viu. Un preot a trecut pe alături și l-a ocolit; la fel și un levit. Dar un samarinean, om disprețuit de iudei, văzându-l, i s-a făcut milă. I-a legat rănile turnând untdelemn și vin, l-a urcat pe dobitocul său și l-a dus la o casă de oaspeți, plătind pentru îngrijirea lui. Aproapele nu este cel de un neam cu tine, ci acela căruia îi faci milă.
— parabolă evanghelică
Din același raft

Alte picături din Credință

Rugăciune · Credință
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.
Cântare liturgică (troparul Înălțării Domnului, glasul al 4-lea)
Poveste cu tâlc · Credință
Luna, spuneau bătrânii, se micșorează până piere de tot, apoi crește iarăși din nou. Un copil a întrebat: „De ce moare Luna în fiecare lună? Iar bunica i-a răspuns: „Nu moare, doar se ascunde ca să-și adune iar lumina. Așa e și cu omul la necaz: pare că se stinge, dar e doar întunericul dinaintea unei creșteri noi. Nicio lună întunecată n-a rămas fără seceră de argint după ea.
Citește tot →
legendă populară
Știai că… · Credință
Știai că lumânarea de ceară curată a fost aleasă din vechime ca semn al jertfei? Ceara adunată de albine din multe flori închipuie rugăciunea de obște, flacăra este credința ce arde, iar lumânarea ce se topește amintește de firea noastră care se dăruiește lui Dumnezeu.
Citește tot →