Avva Antonie, apăsat de gânduri și de urât în pustie, a strigat către Dumnezeu: „Doamne, vreau să mă mântuiesc, dar gândurile nu mă lasă.” Ridicându-se puțin, a văzut afară un om care semăna cu el: ședea și lucra, apoi se scula și se ruga, iar iarăși se așeza la lucru. Era un înger trimis să-l îndrepteze. Și a auzit un glas: „Fă așa și te vei mântui.” Iar avva, umplându-se de bucurie, a înțeles că împletirea rugăciunii cu lucrul mâinilor izgonește urâtul.

Odihna cea adevărată nu vine din tăcerea din jur, ci din izvorul liniștit din tine. Când încetezi lupta cu ziua care a trecut și te lași în mâinile lui Dumnezeu, sufletul se așază ca apa după furtună.

Știai că peretele cu icoane care desparte altarul de naos se numește iconostas sau catapeteasmă, iar numele cel de-al doilea trimite chiar la catapeteasma din Templul Ierusalimului, care s-a sfâșiat în două de sus până jos în ceasul răstignirii Domnului? În mijloc se află ușile împărătești, prin care trece numai preotul cu Sfintele Daruri, iar de o parte și de alta stau, după rânduială, icoana Mântuitorului și icoana Maicii Domnului. Iconostasul nu ne desparte de Dumnezeu, ci ne arată, prin chipurile sfinților, calea către El.