Amerindienii din prerii spuneau că cele șapte stele ale Găinușei sunt șapte frați care, jucându-se, s-au ridicat dansând tot mai sus, până s-au desprins de pământ și au rămas pe cer. O stâncă înaltă a crescut sub ei ca să-i ducă spre înalt. Bătrânii arătau copiilor acele stele și îi învățau: uneori, jocul curat al celor nevinovați îi înalță atât de sus, încât cerul îi păstrează pentru totdeauna.
Dacă stelele ar apărea doar o singură noapte la o mie de ani, cum ar mai crede și adora oamenii, și cum ar păstra, timp de multe generații, amintirea cetății lui Dumnezeu ce le-a fost arătată!
Știai că fiecare Lună plină a anului avea, la vechile popoare, un nume? Se vorbea despre „Luna zăpezilor” iarna sau „Luna secerișului” în preajma echinocțiului de toamnă, după rânduiala muncilor și a firii.