Poveste cu tâlc
Bătrânii spuneau despre Steaua Polară că e cuiul cerului: toate celelalte stele se rotesc, dar ea stă neclintită la miazănoapte. Corăbierii și drumeții rătăciți o căutau întâi pe ea, căci cine o găsea își găsea și calea. Așa ne învățau: în viață, caută mai întâi ceea ce nu se clatină, și abia apoi pornește la drum — restul se învârte, dar un singur punct te scoate din întuneric.
legendă populară
Din același raft

Alte picături din Cer & stele

Știai că… · Cer & stele
Pe Lună ai sări de vreo șase ori mai sus decât pe Pământ, fiindcă gravitația ei e de șase ori mai slabă.
Știai că… · Cer & stele
Știai că galaxia Andromeda poate fi văzută cu ochiul liber, într-o noapte întunecată? Este cel mai îndepărtat obiect pe care îl putem zări fără telescop, aflat la peste două milioane de ani-lumină depărtare.
Poveste cu tâlc · Cer & stele
În satele noastre se spunea că brâul acela alb de stele de pe cer e Calea Robilor: drumul pe care, demult, robii duși în pribegie și-l însemnau ca să-și găsească întoarcerea spre casă. Alții îl numeau Calea Laptelui, de la laptele vărsat de o mână nevăzută peste întuneric. Oricum i-ai zice, bătrânii ridicau degetul spre el și șopteau: „Cine s-a rătăcit vreodată, tot are un drum însemnat pe cer spre care să privească.
Citește tot →
folclor românesc