Ciobanii spuneau că, într-o noapte de iarnă, un păstor sărac și-a pierdut mielul cel mic în viscol. A pornit să-l caute, deși toți îi ziceau să-l lase. Sus, pe cer, o stea a coborât puțin, spun ei, și i-a arătat calea printre nămeți până la staulul unde tremura mielul. De atunci se zice că cine pornește să caute și pe cel mai neînsemnat dintre ai săi capătă și o stea care să-i țină lumina.
— folclor românesc