Poveste cu tâlc
Ciobanii spuneau că, într-o noapte de iarnă, un păstor sărac și-a pierdut mielul cel mic în viscol. A pornit să-l caute, deși toți îi ziceau să-l lase. Sus, pe cer, o stea a coborât puțin, spun ei, și i-a arătat calea printre nămeți până la staulul unde tremura mielul. De atunci se zice că cine pornește să caute și pe cel mai neînsemnat dintre ai săi capătă și o stea care să-i țină lumina.
folclor românesc
Din același raft

Alte picături din Cer & stele

Știai că… · Cer & stele
Pe Marte, apusul de soare nu e roșu ca la noi, ci albăstrui.
Știai că… · Cer & stele
Știai că multe stele pe care le vezi noaptea s-ar putea să nu mai existe? Lumina lor a călătorit atâția ani până la noi, încât unele s-au stins de mult, dar strălucirea lor abia acum ne ajunge.
Poveste cu tâlc · Cer & stele
Luna, spuneau bătrânii, se micșorează până piere de tot, apoi crește iarăși din nou. Un copil a întrebat: „De ce moare Luna în fiecare lună? Iar bunica i-a răspuns: „Nu moare, doar se ascunde ca să-și adune iar lumina. Așa e și cu omul la necaz: pare că se stinge, dar e doar întunericul dinaintea unei creșteri noi. Nicio lună întunecată n-a rămas fără seceră de argint după ea.
Citește tot →
legendă populară