Știai că unii scriitori de seamă aveau obiceiuri de scris cu totul aparte? Se spune despre unii că lucrau numai noaptea, la lumina lumânării, alții că scriau stând în picioare ori umblând, iar câțiva își sorbeau cafeaua în cești nenumărate ca să-și țină mintea trează. Fiecare își avea rânduiala lui, ca un fel de ritual al muncii cu condeiul.

Știai că unul dintre cele mai lungi romane din lume este „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust, cu peste 3.000 de pagini și aproximativ un milion și jumătate de cuvinte? A fost menționat chiar și în Cartea Recordurilor ca cel mai lung roman.

Știai că unul dintre cele mai vechi „dicționare” cunoscute sunt tăblițele cu liste de cuvinte în sumeriană și akkadiană, scrise cu peste 4000 de ani în urmă? Erau, de fapt, glosare bilingve pe care le foloseau scribii din Mesopotamia pentru a învăța cele două limbi.