Născut în a doua jumătate a veacului al XV-lea, dintr-o veche familie boierească, Neagoe s-a suit pe tronul Țării Românești în anul 1512, după căderea neamului Craioveștilor din care se trăgea. Domnia sa, întinsă până la 1521, a fost o vreme de pace, de bună rânduială și de neasemuită înflorire a cucerniciei și a artelor. Fapta sa cea mai vestită a fost zidirea mănăstirii de la Curtea de Argeș, sfințită în anul 1517 în fața a numeroși ierarhi ai Răsăritului, biserică rămasă până astăzi ca o podoabă a pământului românesc. Din pana lui, ori de sub oblăduirea sa, au ieșit „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie”, cea dintâi carte de învățătură domnească și duhovnicească din literatura noastră veche. S-a mutat din această viață în anul 1521, plâns de întreaga țară, iar Biserica Ortodoxă Română l-a trecut mai târziu în ceata sfinților.

Gustav Klimt a fost mentorul lui Egon Schiele, iar când tânărul l-a întrebat dacă are talent, Klimt i-ar fi răspuns că are prea mult. Schiele i-a dedicat un omagiu, iar pânza „Ermiții” (Die Eremiten) din 1912 este adesea interpretată ca o dublă imagine a celor doi artiști.

Béla Bartók s-a născut pe 25 martie 1881 în Nagyszentmiklós (azi în România) și a crescut într-o familie cu dragoste pentru cultură, mama sa fiind pianistă și învățătoare. A studiat la Budapesta și a devenit unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului al XX-lea, îmbinând cu măiestrie moștenirea muzicii clasice europene cu tezaurul folclorului autentic. Alături de Zoltán Kodály, a realizat culegeri sistematice de folclor maghiar, slovac, român și bulgar, folosind fonograful pentru a capta melodiile la fața locului — o metodă revoluționară pentru acea vreme. Opera sa cuprinde șase cvartete de coarde, Concertul pentru orchestră, Muzica pentru corzi, percuție și celestă și Dansurile populare românești. În 1940, în fața pericolului fascist, s-a exilat în Statele Unite, unde a murit la New York pe 26 septembrie 1945, lăsând în urmă o moștenire artistică de o profundă originalitate.