Știai că Kitagawa Utamaro a ridicat portretul feminin ukiyo-e la rangul de artă a nuanțelor sufletești prin așa-numitele „ōkubi-e”, portrete în prim-plan? El picta doar capul și bustul, apropiindu-se de chip mai mult decât o făcuseră predecesorii săi. Prin gesturi mărunte, o privire, o buză mușcată, o mână ridicată, sugera stări lăuntrice pe care cuvintele abia le pot numi.

Tabloul „Nighthawks” (1942) al lui Edward Hopper înfățișează o cafenea de colț scăldată în lumină verzuie, dar cercetătorii au observat că localul nu are nicio ușă vizibilă către stradă. Cei patru oameni par sigilați într-o insulă de sticlă, izolați de orașul pustiu din jur. Hopper spunea că nu a urmărit conștient să sugereze singurătatea, ci că „poate, fără să vreau, am pictat singurătatea unui oraș mare”.

Cubismul (din 1907) descompune obiectele în fațete geometrice și le arată simultan din mai multe unghiuri, spărgând perspectiva tradițională. Pablo Picasso a deschis drumul cu „Domnișoarele din Avignon”.