S-a născut la 8 mai 1828 la Geneva, în Elveția, într-o familie creștină preocupată de faptele de milostenie. În 1859, martor întâmplător al bătăliei de la Solferino, a fost cutremurat de miile de răniți lăsați fără ajutor pe câmp și, împreună cu localnicii, a început să-i îngrijească fără deosebire de tabără. Din acea suferință a scris cartea „Amintire de la Solferino” (1862), care a aprins conștiința Europei și a dus la întemeierea Crucii Roșii în 1863 și la prima Convenție de la Geneva în 1864, pentru ocrotirea răniților și a celor ce-i îngrijesc. Ruinat și uitat multă vreme, a fost redescoperit la bătrânețe și a primit, în 1901, cel dintâi Premiu Nobel pentru Pace. A murit la 30 octombrie 1910, la Heiden, în Elveția.

Paul Gauguin a părăsit o carieră de agent de bursă pentru a se dedica picturii, iar în căutarea unui „paradis” primitiv a plecat în Tahiti și mai târziu în Insulele Marchize. Marea sa pânză filozofică „De unde venim? Ce suntem? Încotro mergem?” (1897–1898) se citește de la dreapta la stânga, ca o poveste a vieții.

Dvorak era pasionat de mersul trenurilor: stia pe de rost numerele locomotivelor din gara din Praga si, ajuns faimos, se destindea cel mai bine printre mecanicii de locomotiva, cu care ducea conversatii lungi si entuziaste.