S-a născut la 8 mai 1828 la Geneva, în Elveția, într-o familie creștină preocupată de faptele de milostenie. În 1859, martor întâmplător al bătăliei de la Solferino, a fost cutremurat de miile de răniți lăsați fără ajutor pe câmp și, împreună cu localnicii, a început să-i îngrijească fără deosebire de tabără. Din acea suferință a scris cartea „Amintire de la Solferino” (1862), care a aprins conștiința Europei și a dus la întemeierea Crucii Roșii în 1863 și la prima Convenție de la Geneva în 1864, pentru ocrotirea răniților și a celor ce-i îngrijesc. Ruinat și uitat multă vreme, a fost redescoperit la bătrânețe și a primit, în 1901, cel dintâi Premiu Nobel pentru Pace. A murit la 30 octombrie 1910, la Heiden, în Elveția.