Alexandru Proca s-a născut la 16 octombrie 1897 la București și, după studii de electromecanică la Politehnica din București, s-a stabilit în Franța în 1923, simțind că are ceva esențial de spus în fizică. Și-a susținut doctoratul în 1933, în fața unei comisii ilustre din care făceau parte Jean Perrin, Léon Brillouin și Louis de Broglie. Între 1936 și 1941 a elaborat teoria câmpurilor vectoriale masive cu spin 1, formalizată în ecuațiile care îi poartă numele — ecuațiile Proca — utilizate azi în fizica particulelor și în cosmologie. A murit la 13 decembrie 1955 la Paris, în vârstă de 58 de ani, fără a primi Nobel-ul pentru care fusese considerat un candidat serios; în 1990 a fost ales post-mortem membru de onoare al Academiei Române.

Știai că notele scrise de Ada Lovelace pe marginea unui articol despre mașina lui Charles Babbage erau de trei ori mai lungi decât textul original? În ele a descris cum ar putea o mașină să prelucreze nu doar numere, ci și simboluri — intuind, cu un secol înainte, ideea de calculator de uz general.

În Postimpresionism, Vincent van Gogh a folosit tușe groase, vârtejuri de culoare și tonuri intense pentru a exprima emoție; a pictat „Noaptea înstelată” în 1889, în timp ce era internat la sanatoriul din Saint-Rémy.