Grupul pictorilor cunoscuți ca Peredvijniki, „Rătăcitorii”, s-a desprins de academia oficială în 1870 și a organizat expoziții itinerante prin orașele imperiului, ca să ducă arta către un public larg. Din el au făcut parte Repin, Șișkin și Kramskoi, iar temele lor țineau de viața reală a poporului, nu de subiectele mitologice preferate de academie.

În marile catedrale gotice, precum Notre-Dame de Paris sau Chartres, ferestrele nu erau simple deschideri, ci uriașe icoane de sticlă colorată prin care lumina soarelui pătrundea prefăcută în culoare. Rozeta, fereastra rotundă de deasupra intrării, ajungea la mai bine de zece metri în diametru. Se spunea că lumina trecută prin vitraliu este chip al luminii dumnezeiești care intră în lume fără s-o strice, precum trece raza prin sticlă.

Hergé, pe numele său adevărat Georges Remi, și-a construit pseudonimul din inițialele inversate ale numelui: R.G., pronunțate în franceză „er-jé”. Prima aventură a lui Tintin, „Tintin în țara sovietelor”, a apărut în 1929 în suplimentul pentru copii al ziarului belgian Le Vingtième Siècle.