Hârtia de acuarelă bună este adesea din bumbac și se fabrică în trei suprafețe: netedă, semiaspră și aspră. Pentru acuarela de teren, mulți aleg hârtia aspră, fiindcă textura ei reține culoarea neuniform și dă strălucire cerului și apei, iar înainte de lucru o întind udă pe o planșetă ca să nu se ondoleze la contactul cu apa.

„Venus în fața oglinzii” (Rokeby Venus) este singurul nud feminin păstrat al lui Velázquez, o raritate într-o Spanie unde Inchiziția privea cu asprime asemenea subiecte. În 1914, sufragista Mary Richardson a spintecat pânza cu un satâr la National Gallery din Londra, ca protest; tabloul a fost restaurat cu grijă și expus din nou.

Brâncuși acorda o importanță aproape sacră soclului: pentru el, baza nu era un simplu suport, ci parte integrantă din operă. A cioplit adesea socluri de lemn în trepte, în zig-zag, ce contrastau intenționat cu netezimea marmurei sau a bronzului de deasupra, punând în dialog rusticul și șlefuitul.