Știai că Lev Tolstoi, la o vârstă înaintată, în octombrie 1910, și-a părăsit în taină moșia de la Iasnaia Poliana, pornind într-un tren de clasa a treia ca să scape de viața aristocratică pe care ajunsese s-o disprețuiască? A făcut febră și pneumonie pe drum și a murit câteva zile mai târziu în casa șefului de gară din micuța stație Astapovo, urmărit de ziariști din toată lumea.

Pierre Puget, născut la Marsilia în 1620, și-a început cariera sculptând ornamente pentru pupele galerelor din porturile Toulon și Marsilia. Această ucenicie în decorația navală baroc-monumentală i-a format acel simț al mișcării ample și al reliefului dramatic care avea să îl facă numit „Michelangelo al Franței”.

Johannes Kepler s-a născut la 27 decembrie 1571 în Weil der Stadt, Württemberg, într-o familie modestă, și a depășit o copilărie marcată de boală și sărăcie pentru a deveni unul dintre cei mai mari astronomi din istorie. Asistent al lui Tycho Brahe la Praga, a moștenit observațiile precise ale acestuia și le-a folosit pentru a enunța cele trei legi ale mișcării planetare: planetele se mișcă pe orbite eliptice, nu circulare, cu Soarele într-unul dintre focare. Lucrările sale Astronomia Nova (1609) și Harmonices Mundi (1619) au transformat astronomia dintr-o descriere geometrică într-o știință fizică, pregătind terenul pentru teoria gravitației a lui Newton. Om profund credincios, Kepler considera că descoperă armonia divină ascunsă în mișcarea cerurilor. A murit la 15 noiembrie 1630 la Regensburg, în sărăcie, în drum spre a-și recupera salariile restante.