Lucrarea „The White House at Chelsea” (1800) a lui Girtin este considerată una dintre capodoperele acuarelei britanice. Punctul luminos al casei albe, lăsat neatins, este de fapt hârtia goală strălucind prin restul compoziției întunecate — o dovadă că în acuarelă albul cel mai pur nu se pictează, ci se rezervă.

În ciclul „Sfântului Marcu”, Tintoretto a redat momentul minunii cu o perspectivă atât de vertiginoasă încât trupul sfântului plutind cu capul în jos pare că iese din pânză. Scuola Grande di San Marco i-a comandat aceste pânze, iar îndrăzneala scurtărilor optice a stârnit atât admirație, cât și scandal printre contemporani.

Marmura din care Michelangelo a cioplit „David” fusese abandonată aproape 40 de ani în curtea catedralei din Florența. Blocul, poreclit „il Gigante”, fusese început și stricat de alți doi sculptori înaintea lui, iar mulți îl socoteau irecuperabil din pricina unei vine subțiri și a formei prea înguste. Michelangelo l-a acceptat la 26 de ani și a scos din el una dintre cele mai celebre statui ale lumii.