Născut în Sciția Mică, adică în Dobrogea de astăzi, Ioan Casian a plecat de tânăr spre Răsărit, unde a cercetat viețuirea marilor pustnici din Egipt și Palestina, deprinzând de la ei rânduiala vieții călugărești. Ajuns apoi în Apus, a fost hirotonit și a întemeiat la Marsilia două mănăstiri, una de bărbați și una de femei, așezând acolo rânduielile monahismului răsăritean. A scris în limba latină „Așezămintele mănăstirești” și „Convorbirile duhovnicești”, în care a înfățișat învățătura Părinților pustiei despre luptele lăuntrice și despre creșterea în virtute. Prin scrierile sale a fost punte între monahismul Răsăritului și cel al Apusului, iar Sfântul Benedict de Nursia le-a rânduit spre citire în mănăstirile sale. Este pomenit la 29 februarie, iar în anii care nu au această zi, la 28 februarie.

Deși pentru „Los Caprichos” Goya a plănuit un tiraj comercial, s-au vândut foarte puține exemplare înainte de retragerea din vânzare. În 1803 artistul a oferit Coroanei spaniole plăcile de cupru și seturile rămase, în schimbul unei pensii pentru fiul său Javier — un gest ce a pus operele la adăpost de Inchiziție și le-a asigurat supraviețuirea.

Dante Alighieri s-a născut în jurul anului 1265 la Florența, într-o familie de mică noblețe, și a primit o educație solidă în litere clasice și filozofie, iubind-o pe Beatrice Portinari, femeie care i-a inspirat cea mai înaltă poezie a sa. Implicat activ în viața politică florentină ca prior al orașului, a fost exilat în 1302 de facțiunea adversă a guelților albi, condamnat la moarte în absență, și nu s-a mai întors niciodată în cetatea natală. A scris Divina Comedie, capodopera literaturii medievale europene, o călătorie alegorică prin Infern, Purgatoriu și Paradis, pe care a finalizat-o puțin înainte de moartea sa. Prin această operă și prin alegerea de a scrie în dialectul toscan în locul latinei savante, Dante a devenit părintele limbii literare italiene, influențând toate literaturile europene de după el. A murit la 13-14 septembrie 1321 la Ravenna, unde se afla în exil, și a fost îngropat acolo, departe de Florența care l-a exilat.