Dante Alighieri s-a născut în jurul anului 1265 la Florența, într-o familie de mică noblețe, și a primit o educație solidă în litere clasice și filozofie, iubind-o pe Beatrice Portinari, femeie care i-a inspirat cea mai înaltă poezie a sa. Implicat activ în viața politică florentină ca prior al orașului, a fost exilat în 1302 de facțiunea adversă a guelților albi, condamnat la moarte în absență, și nu s-a mai întors niciodată în cetatea natală. A scris Divina Comedie, capodopera literaturii medievale europene, o călătorie alegorică prin Infern, Purgatoriu și Paradis, pe care a finalizat-o puțin înainte de moartea sa. Prin această operă și prin alegerea de a scrie în dialectul toscan în locul latinei savante, Dante a devenit părintele limbii literare italiene, influențând toate literaturile europene de după el. A murit la 13-14 septembrie 1321 la Ravenna, unde se afla în exil, și a fost îngropat acolo, departe de Florența care l-a exilat.