Egon Schiele a lăsat un număr impresionant de lucrări pe hârtie în acuarelă și guașă, mult mai numeroase decât uleiurile sale. Pentru el hârtia nu era o simplă schiță pregătitoare, ci o operă finită în sine, cu contur nervos și pete de culoare aplicate cu economie, lăsând albul foii să respire în jurul trupurilor.

Dimitrie Paciurea a lucrat mai multe variante ale „Himerei”, obsesia sa artistică din ultimii ani de viață. Aceste ființe hibride, jumătate om jumătate pasăre sau văzduh, exprimau o viziune vizionară și tulburată, departe de sculptura academică a vremii. „Himera văzduhului” rămâne una dintre cele mai stranii și moderne opere din sculptura românească de la începutul secolului XX.

Știai că în „Carnavalul animalelor” al lui Camille Saint-Saëns țestoasele dansează pe un celebru cancan francez cântat foarte încet? Compozitorul a luat melodia iute a lui Offenbach și a încetinit-o până a devenit o glumă muzicală: cele mai leneșe animale pe cel mai săltăreț dans.