În secolul al XVIII-lea, acuarela topografică era o îndeletnicire respectabilă, iar tinerii ofițeri britanici o învățau ca disciplină militară la Royal Military Academy din Woolwich. Scopul era practic — să poată desena cu precizie fortificații, coaste și terenuri —, dar mulți dintre ei au devenit peisagiști rafinați, iar deprinderea a hrănit înflorirea școlii engleze de acuarelă.

Peisajul olandez al secolului al XVII-lea a impus în pictura europeană cerul jos și imens, care ocupă adesea două treimi din pânză. Maeștri precum Jacob van Ruisdael au făcut din norii în mișcare și din lumina schimbătoare adevăratul subiect al tabloului, transformând câmpia plată a Olandei într-un spectacol al văzduhului.

„Coloana fără sfârșit” de la Târgu Jiu are aproape 30 de metri înălțime și e alcătuită din module romboidale identice, turnate în fontă și îmbrăcate într-un strat de alamă aurie. Structura interioară este un miez metalic vertical în jurul căruia se înșiră mărgelele geometrice, ideea fiind aceea a unei coloane care ar putea urca la nesfârșit.