Tradiții

În Statele Unite, mulțimea se adună în Times Square din New York și privește cum, la ultimele secunde ale anului, o sferă strălucitoare coboară încet; când atinge capătul, izbucnesc uralele și îmbrățișările noului an.

În Mexic, în timpul ceremoniei, o rudă apropiată așază peste umerii mirilor un „lazo”, un laț împletit sau un șirag de mătănii în forma cifrei opt. El îi înfășoară pe amândoi laolaltă, ca semn al unirii lor pentru totdeauna și al sarcinii de a se ocroti unul pe celălalt.

La Festivalul Baloanelor cu Aer Cald de la Albuquerque, sute de baloane uriașe și colorate se înalță în zorii deșertului, plutind lin peste pământul roșu. La ceasul dimineții, cerul devine o grădină plutitoare de culori, spre bucuria tuturor celor ce privesc în sus.

La Ziua Morților în Mexic, casele și cimitirele se împodobesc cu lumânări, flori portocalii de gălbenele și felinare, spre a călăuzi sufletele celor dragi înapoi acasă. Departe de a fi o zi tristă, este o sărbătoare caldă și colorată a aducerii-aminte cu drag.

De Ziua Recunoștinței, familiile americane se adună în jurul mesei cu curcan și plăcintă de dovleac, spunând cu voce tare pentru ce sunt recunoscătoare în anul care a trecut. Este o sărbătoare a mulțumirii pentru roadele toamnei și pentru cei dragi de lângă noi.

În Canada, Thanksgiving se ține în a doua luni din octombrie, mai devreme decât la vecinii din sud, fiindcă recolta se coace mai repede în nord. Mesele sunt încărcate cu bunătățile toamnei, iar inima se umple de mulțumire pentru belșugul pământului.

Festivalul florilor de cireș din Washington cinstește copacii dăruiți de Japonia, care înfloresc roz pe malul apei în fiecare primăvară. Mulțimea se plimbă sub petale, într-o sărbătoare a prieteniei dintre popoare și a frumuseții naturii.

În Mexic, de Día de los Muertos, familiile ridică altare pline de flori de gălbenele, lumânări și dulciuri, chemând sufletele celor plecați să se întoarcă pentru o noapte. Nu este o zi de jale, ci o petrecere caldă a amintirii, în care moartea e privită cu blândețe și zâmbet.

La New Orleans, Mardi Gras — „marțea grasă” — încheie zilele de petrecere dinaintea postului cu parade, muzică de fanfară și mărgele aruncate mulțimii. Culorile violet, auriu și verde împodobesc orașul într-o veselie caldă și primitoare.

Junkanoo este alaiul de sărbătoare al Caraibelor, mai ales din Bahamas, cu costume din hârtie colorată, tobe și clopoței ce răsună pe străzi în zori de sărbătoare. Dansatorii aduc, în ritmul lor, o veche moștenire păstrată cu mândrie peste generații.

În Guatemala, la Sumpango, Ziua Morților aduce pe cer zmeie uriașe din hârtie colorată, înălțate deasupra cimitirelor. Se crede că firele lor leagă pentru o zi lumea celor vii de cea a sufletelor plecate, purtând spre ele gânduri și rugăciuni.

În Haiti, sărbătoarea Fèt Gede cinstește spiritele morților cu cântec, dans și ofrande, într-un amestec de credință și tradiție veche. Îmbrăcați în alb, mov și negru, credincioșii aduc laude celor plecați, în semn de legătură neîntreruptă cu ei.