Suflet

În mijlocul iernii am descoperit în sfârșit că era în mine o vară de neînvins.

Când nu mai suntem în stare să schimbăm o situație, suntem provocați să ne schimbăm pe noi înșine.

Totul îi poate fi luat omului, în afară de un singur lucru: ultima dintre libertățile omenești — aceea de a-ți alege atitudinea în orice împrejurare dată, de a-ți alege propriul drum.

Cel care are un pentru ce să trăiască poate îndura aproape orice cum.

În chip ciudat, suferința încetează a mai fi suferință în clipa în care capătă un sens.

Omul se obișnuiește cu toate, ticălosul!

Nu există fericire în tihnă; fericirea se cumpără cu suferință.

Mă tem de un singur lucru: să nu fiu vrednic de suferințele mele.

Iubește să te smerești și vei fi tu însuți; smerește-te și vei birui pe toți.

Cel ce și-a cunoscut păcatele sale este mai mare decât cel ce înviază morții.

Sufletul care a cunoscut pe Dumnezeu nu dorește nimic altceva, ci numai plânge cu dor după El.

Nimeni nu poate să ne vatăme, dacă noi nu ne vătămăm pe noi înșine.

Nu ne întristăm niciodată din pricina lucrurilor pe care nu le putem schimba, ci numai pentru cele pe care le putem îndrepta prin voință.

Nu pentru că lucrurile sunt grele nu îndrăznim, ci pentru că nu îndrăznim ele devin grele.

Focul încearcă aurul, iar nenorocirea încearcă pe oamenii curajoși.

În toată nenorocirea, cel mai amar fel de nefericire este să fi fost cândva fericit.

Dacă vrei să-ți croiești un adevăr, dezbracă-te mai întâi de nădejde și de teamă.

Atenția, luată în starea ei cea mai înaltă, este totuna cu rugăciunea. Ea presupune credință și iubire.

Cei care sunt nefericiți nu au nevoie de nimic altceva pe lume decât de oameni în stare să le acorde atenție.

Durerea este portavocea lui Dumnezeu într-o lume surdă.

Nu mi se spusese niciodată că suferința seamănă atât de mult cu frica.

Binecuvântată fii, închisoare, pentru că ai fost în viața mea!

Linia care desparte binele de rău trece prin inima fiecărui om.

Fericirea nu vine din afară, oricât ne-am strădui s-o punem pe seama împrejurărilor; fericirea suntem noi înșine.

Poate că toți balaurii vieții noastre sunt prințese care așteaptă doar să ne vadă odată frumoși și curajoși.

Ai răbdare față de tot ce este nedeslușit în inima ta și încearcă să iubești chiar întrebările.

Nu credeam să învăț a muri vreodată.

Ce e amorul? E un lung prilej pentru durere, căci mii de lacrimi nu-i ajung și tot mai multe cere.

Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.

Uneori, datoria noastră în fața unui adevăr adevărat este să-l îmbogățim cu propria noastră substanță.