Suflet

Frumosul este strălucirea adevărului.

Suferința e o formă superioară de cunoaștere.

Toți oamenii mari au fost la început copii, dar puțini dintre ei își mai amintesc.

Limpede nu vezi decât cu inima. Ochii nu pot să pătrundă în taina lucrurilor.

Oamenii mari sunt tare ciudați, își spuse Micul Prinț în sinea lui, urmându-și călătoria.

Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămâi artist odată ce ai crescut.

Mi-a trebuit o viață întreagă ca să învăț să pictez precum un copil.

Fiecare copil vine cu vestea că Dumnezeu nu s-a descurajat încă de oameni.

Copiii se întâlnesc pe țărmul lumilor fără de sfârșit. Ei se joacă și nu știu să înoate, nici să tragă la vâsle.

Pe malul mărilor lumilor nesfârșite se adună copiii.

Jocul este cea mai înaltă expresie a dezvoltării omenești în copilărie, căci numai el este exprimarea liberă a ceea ce se află în sufletul copilului.

Copiii sunt asemenea florilor: ai grijă de ei cu iubire și îi vei vedea înflorind.

Educația este un proces natural realizat de copil și nu este dobândită prin ascultarea unor cuvinte, ci prin experiențe trăite.

Jocul este munca copilului.

Copilul care se bucură de mișcare liberă își construiește singur ființa.

Sufletul se vindecă stând alături de copii.

Nu există nimic mai înalt, mai puternic, mai sănătos și mai folositor pentru viața de mai târziu decât o amintire frumoasă, mai ales una din copilărie.

Dacă păstrezi în inimă o astfel de amintire, ea te poate izbăvi cândva.

Copiii nu au nevoie decât de puțin ajutor, de puțină îndrumare, de puțină iubire și de un loc unde să se simtă în siguranță. Iar restul îl fac ei singuri.

Copilăria este locul din care venim cu toții.

Nu m-am gândit niciodată la public când am făcut un film. Am făcut filmul întotdeauna pentru copilul din mine.

Toate visurile noastre pot deveni realitate, dacă avem curajul să le urmăm.

Râsul este atemporal, imaginația nu are vârstă, iar visurile sunt veșnice.

Timpul este un copil care se joacă, mutând pietrele pe tabla de joc; a unui copil este împărăția.

Nu te poți scălda de două ori în același râu.

Stau câteodată și-mi aduc aminte ce vremuri și ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne, a mă ridica băiețaș la casa părinților mei.

Ce-i pasă copilului când mama și tata se gândesc la neajunsurile vieții?

Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele.

A vorbi despre copilărie e ca și cum ai vorbi despre un paradis pierdut.