Oameni

Linia care desparte binele de rău nu trece prin state, nici între clase sau partide politice — ci drept prin inima fiecărui om.

Soljenițîn a supraviețuit unui cancer în stadiu avansat în lagăr — vindecat la Tașkent după eliberare — și a considerat întreaga sa supraviețuire o misiune divină de a mărturisi lumii crimele comunismului.

Fiodor Sologub (nume real Fiodor Kuzmici Teternikov) s-a nascut la 1 martie 1863 in Sankt Petersburg, in saracie, si a lucrat multi ani ca profesor in orase de provincie inainte de a se impune in literatura rusa. Poet si prozator simbolist, a cultivat un univers marcat de decadenta, moarte si lumina solara mitizata, devenind una dintre vocile centrale ale simbolismului rus. Opera sa de capetai ramane romanul Micul demon (1907), portret necrutator al unui dascal provincial sadist si paranoic, privit drept o capodopera a literaturii ruse moderne. A traversat cu demnitate schimbarile politice de dupa Revolutie, desi soarta i-a fost marcata de tragedia personala: sotia sa s-a inecat in 1921, iar el insusi a murit la Leningrad pe 5 decembrie 1927.

Sologub si-a petrecut aproximativ 25 de ani lucrand ca profesor si inspector scolar in oraselele rusesti de provincie, o experienta care i-a furnizat direct materialul pentru personajul Peredonov din Micul demon.

Anna Ahmatova (Anna Andreevna Gorenko) s-a nascut pe 23 iunie 1889 la Odessa si a crescut in Tarkoe Selo, devenind una dintre cele mai mari poete ale literaturii ruse. Reprezentanta a miscarii acmeiste, care proclama claritatea si precizia limbajului poetic in locul negurosului simbolism, ea a castigat faima timpurie cu volumele Seara (1912) si Mataanii (1914). Sub regimul stalinist a indurat interdictii, persecutii si pierderi personale devastatoare - fiul ei, Lev Gumiliov, a fost arestat si trimis in lagar - transformand aceasta suferinta in poemul-monument Recviem, scris intre 1935 si 1940, memorat clandestin si publicat in Rusia abia in 1987. A murit pe 5 martie 1966, lasand in urma o opera de o profunzime morala si poetica rara.

In timpul Marii Terori staliniste, Ahmatova si prietenele sale memorau versurile din Recviem pentru a le pastra secrete, arzand hartia dupa fiecare lectura - singurul mod prin care poezia a supravietuit deceniilor de censura.

Boris Leonidovici Pasternak s-a nascut pe 10 februarie 1890 la Moscova, intr-o familie de artisti: tatal sau era pictor, iar mama pianista. A devenit mai intai cunoscut ca poet de mare rafinament liric, dar opera care i-a adus faima mondiala este romanul Doctorul Jivago, scris intre 1946 si 1955, publicat in Italia in 1957 dupa ce a fost refuzat in URSS. In 1958 a primit Premiul Nobel pentru Literatura, insa sub presiunea autoritatilor sovietice a fost constrans sa il refuze - o drama personala care l-a marcat profund pana la moartea sa din 30 mai 1960, la Peredelkino. Urmasi sai au acceptat in numele sau premiul in 1988, dupa destramarea cenzurii sovietice.

Manuscrisul Doctorului Jivago a parasit URSS ascuns si a ajuns la editura Feltrinelli din Milano, care l-a publicat in 1957 in italiana - prima editie mondiala a romanului. Pasternak a murit fara sa fi tinut vreodata premiul Nobel in maini.

Thomas Mann s-a nascut pe 6 iunie 1875 la Lubeck, in nordul Germaniei, intr-o familie de negustori instariti, si si-a gasit vocatia literara de la varste fragede. Romanul sau de debut, Casa Buddenbrook (1901), o saga familiala despre declinul unei dinastii burgheze, i-a adus Premiul Nobel pentru Literatura in 1929 si l-a impus ca unul dintre marii romancieri ai secolului XX. Dupa venirea la putere a lui Hitler in 1933, Mann a ales exilul, traind in Elvetia, Franta si Statele Unite, unde a redactat alte opere de referinta, printre care Muntele vrajit (1924) si Doktor Faustus (1947). S-a intors in Europa in 1952, stabilindu-se in Elvetia, unde a murit la Zurich pe 12 august 1955, lasand o opera de o amploare intelectuala si morala exceptionala.

Thomas Mann a obtinut cetatenia americana in 1944, dupa ce Germania nazista ii retrasa cetatenia in 1936. In 1952 a parasit insa Statele Unite in contextul maccarthismului, refuzand sa locuiasca atat in Estul, cat si in Vestul Germaniei postbelice.

Fiodor Abramov s-a nascut pe 29 februarie 1920 in satul Verkola, din Nordul Rusiei, intr-o familie de tarani, si a crescut cunoscand din interior viata grea a comunitatilor rurale. A studiat la Universitatea de Stat din Leningrad, intrerupandu-si studiile pentru a lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial, dupa care a devenit profesor universitar si, din 1960, scriitor cu norma intreaga. Opera sa principala, tetralogia Fratii si surorile (1958-1978), cronicareste cu onestitate si caldura viata taranilor din Nordul rusesc in deceniile de razboi si de colectivizare, contrazicand portretizarile idealizate impuse de regimul sovietic - fapt ce i-a atras condamnarea Uniunii Scriitorilor. A murit la Leningrad pe 14 mai 1983, lasand nefinalizat romanul Cartea curata, viziunea sa cea mai ambitioasa despre destinul Rusiei.

Fiodor Abramov s-a nascut pe 29 februarie 1920 - zi care apare doar in anii bisecti - in satul Verkola, locul la care s-a intors toata viata ca la un izvor de inspiratie si unde astazi ii este dedicat un muzeu memorial.

Marcel Proust s-a nascut pe 10 iulie 1871 la Paris, intr-o familie burgheza, si a trait de mic sub umbra astmului sever care i-a marcat intreaga existenta. A frequentat cu stralucire saloanele mondene pariziene de la sfarsitul secolului al XIX-lea, adunand materiale si impresii care aveau sa hraneasca uriasa sa opera. Capodopera sa, ciclul romanesc In cautarea timpului pierdut, publicat in sapte volume intre 1913 si 1927, exploreaza cu o profunzime fara precedent mecanismele memoriei involuntare, ale timpului si ale identitatii umane, transformand experienta subiectiva intr-un monument literar universal. Ultimii ani de viata i-a petrecut aproape recluzionat intr-un apartament captusit cu pluta pentru a se izola de zgomot si alergeni, scriind neincetat. A murit pe 18 noiembrie 1922, la varsta de 51 de ani, de pneumonie, inainte de a vedea tiparite ultimele trei volume ale ciclului sau.

Pentru a se proteja de alergenele care ii declansau crizele de astm, Proust a captusit peretii dormitorului sau cu placi de pluta - camera sa de lucru devenind astfel si un soi de chilie asceza in care a scris cea mai mare parte din In cautarea timpului pierdut.

Fiodor Ivanovici Tiutcev s-a născut la 5 decembrie 1803 în Ovstug, lângă Briansk, într-o familie nobiliară rusă, și a studiat filologia la Universitatea din Moscova. A petrecut două decenii în slujbă diplomatică în Germania, unde s-a format ca poet și a absorbit spiritul romantismului european. Creația sa lirică, alcătuită din aproximativ trei sute de poeme de o concizie remarcabilă, îmbină meditația metafizică cu vibrația naturii și a erosului. A fost președinte al Comitetului de Cenzură Externă din Saint Petersburg și a continuat să scrie până aproape de moartea sa, survenită la 27 iulie 1873. Este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii ruse și un maestru al miniaturii filosofice.

Умом Россию не понять, / Аршином общим не измерить: / У ней особенная стать — / В Россию можно только верить. (Rusia nu poate fi înțeleasă cu mintea, / Nu poate fi măsurată cu măsura comună: / Ea are o natură aparte — / În Rusia nu poți decât să crezi.)

Tiutcev a trăit mai mult în Germania decât în Rusia în tinerețe și s-a căsătorit de două ori cu femei germane; cu toate acestea, poezia sa rămâne profund ancorată în sufletul rusesc.

Rabindranath Tagore s-a născut la 7 mai 1861 în Calcutta, într-una dintre cele mai influente familii bengaleze, și a crescut într-un mediu saturat de cultură, muzică și filosofie Brahmo Samaj. A rescris literatura și muzica bengaleză, compunând peste două mii de cântece, poezii, piese de teatru și romane, printre care celebrul volum Gitanjali. În 1913 a primit Premiul Nobel pentru Literatură — primul non-european distins cu această onoare — pentru versuri pline de sensibilitate și frumusețe spirituală. În 1901 a fondat școala experimentală Shantiniketan, care a devenit Universitatea Visva-Bharati, iar în 1919 și-a returnat titlul de cavaler ca protest față de masacrul de la Amritsar. S-a stins din viață la 7 august 1941, lăsând o moștenire culturală inegalabilă.

Where the mind is without fear and the head is held high; / Where knowledge is free... / Into that heaven of freedom, my Father, let my country awake.

Tagore este autorul imnurilor naționale a două țări: India (Jana Gana Mana) și Bangladesh (Amar Shonar Bangla).

Novalis, pseudonimul lui Georg Philipp Friedrich von Hardenberg, s-a născut la 2 mai 1772 în Oberwiederstedt, Saxonia Prusacă, într-o familie de nobili protestanți. A studiat dreptul și filosofia la Jena, unde a intrat în cercul lui Schiller și Schlegel, și mai târziu mineritul la Academia din Freiberg. Iubita sa, tânăra Sophie von Kühn, a murit de tuberculoză în 1797, iar durerea pierderii ei a dat naștere capodoperei sale, Imnurile către noapte, șase poeme în proză și vers ce celebrează moartea ca intrare într-o viață superioară. Novalis însuși s-a stins de tuberculoză la 25 martie 1801, la numai 28 de ani, lăsând neterminate romanele sale Heinrich von Ofterdingen și Die Lehrlinge zu Sais. Este una dintre vocile cele mai profunde și mai mistice ale romantismului german timpuriu.

Wo gehn wir denn hin? Immer nach Hause. (Unde mergem oare? Mereu acasă.)

Novalis a inventat termenul filosofic Sehnsucht în sensul romantic de dor profund, intraductibil, după un ideal nedefinit — un concept care a marcat toată literatura romantică europeană.

Paul Verlaine s-a născut la 30 martie 1844 în Metz, Franța, și a crescut la Paris, unde a frecventat cercurile literare parnasiene înainte de a deveni unul dintre stâlpii simbolismului francez. Opera sa, marcată de muzicalitate și sugestie, depășea retorica epocii, iar volumul Romanțe fără cuvinte (1874) rămâne o bijuterie a liricii europene. Relația sa tumultuoasă cu tânărul Arthur Rimbaud a culminat în 1873 cu un incident dramatic la Bruxelles, când, în stare de ebrietate, l-a împușcat pe Rimbaud la încheietura mâinii, fapt pentru care a executat 18 luni de închisoare. Ultimii ani ai vieții i-a trăit în sărăcie și boală, însă a continuat să scrie și a fost recunoscut drept Prinț al Poeților de către contemporanii săi. A murit la 8 ianuarie 1896 la Paris.

De la musique avant toute chose... (Muzică, înainte de orice altceva...)

Verlaine și-a scris o parte din capodoperele sale în celula închisorii din Mons, Belgia, unde a redactat și poemele religioase din volumul Sagesse — o convertire sinceră la credința catolică.

Arthur Rimbaud s-a născut la 20 octombrie 1854 în Charleville, Franța, și a demonstrat un talent poetic excepțional încă de la vârsta de 15 ani, scriind Le Bateau ivre la 17 ani. A venit la Paris la invitația lui Verlaine, cu care a trăit o relație intensă și distructivă, și a produs la numai 19 ani capodoperele Un anotimp în infern și Iluminările, înainte de a abandona definitiv literatura. Ulterior a rătăcit prin Europa și Africa, trăind ca explorator, comerciant și contrabandist de arme în Etiopia și Somalia. Amputarea piciorului drept din cauza unui sarcom și moartea sa la 37 de ani, pe 10 noiembrie 1891, la Marsilia, au transformat existența sa scurtă într-un mit literar. Este considerat cel mai precoce și mai revoluționar poet al modernității.

Je est un autre. (Eu este un altul.)

Rimbaud a încetat complet să mai scrie poezie la vârsta de 19 ani și nu a mai atins niciodată pana, devenind unul dintre cele mai mari mistere ale literaturii mondiale.

Federico García Lorca s-a născut la 5 iunie 1898 în Fuente Vaqueros, provincia Granada, Spania, și a crescut într-o familie înstărită cu profunde rădăcini andaluze. A studiat dreptul și filosofia la Granada și Madrid, unde a intrat în prietenie cu Salvador Dalí și Luis Buñuel, devenind rapid o figură centrală a avangardei spaniole. Volumul de poezie Romancero gitano (1928) l-a catapultat în notorietate națională, iar piesele de teatru Nunta însângerată, Yerma și Casa Bernardei Alba i-au consacrat geniul dramatic. A fost arestat de forțele naționaliste în august 1936, la izbucnirea Războiului Civil Spaniol, și împușcat în dimineața de 18 sau 19 august 1936 pe drumul dintre Víznar și Alfacar; trupul său nu a fost recuperat oficial niciodată. Moartea sa prematură, la numai 38 de ani, a cutremurat lumea culturală internațională.