Gust

Milanesa, șnițelul subțire învelit în pesmet și rumenit în tigaie până devine auriu și crocant. Simplu și îndrăgit, e mâncarea copilăriei ce adună familiile argentiniene la masa de seară.

Pão de queijo, bulele mici de aluat de tapioca cu brânză, crocante pe dinafară și moi ca norul înăuntru. Ies calde din cuptor și dispar iute, alături de o cafea, în diminețile braziliene.

Brigadeiro, bomboanele moi de ciocolată făcute din lapte condensat fiert și tăvălite în firimituri de ciocolată. Nelipsite la petrecerile copiilor, sunt îmbrățișarea dulce a oricărei sărbători braziliene.

Pastel de choclo, plăcinta chiliană cu miez dulce de porumb pisat, acoperind un strat de carne, ou și măsline. Se coace până crusta aurie prinde o dulceață blândă, aducând căldura toamnei în farfurie.

Pabellón criollo, farfuria de sărbătoare a Venezuelei, cu vită destrămată, fasole neagră, orez alb și felii de banană prăjită. Culorile ei stau alături ca un steag, iar gustul e casa însăși adunată pe o farfurie.

Empanadas, plăcințele coapte ori prăjite, cu marginea împletită ca o dantelă, ascunzând carne tocată, măsline și ou. Se mănâncă din mână, calde, și fiecare provincie își jură propria rețetă.

Arepas, turtițele rotunde de mălai coapte pe plită, crocante pe dinafară și pufoase înăuntru, gata să fie despicate și umplute. În Columbia și Venezuela sunt pâinea de zi cu zi, primitoare la orice masă.

Empanada, plăcințica cu marginea împletită, ascunde sub coaja aurie o umplutură bogată de carne, ceapă și măsline. Coaptă sau prăjită, se ține în palmă și se mușcă din mers pe străzile Americii de Sud.