Știai că Emily Dickinson, una dintre cele mai mari poete americane, a trăit aproape retrasă și a publicat în timpul vieții doar câteva poezii? Cele aproape 1.800 de poeme ale sale au fost descoperite după moarte, într-un cufăr, de sora ei.
Știai că poemele lui Emily Dickinson sunt pline de liniuțe și de cuvinte scrise neașteptat cu majusculă? Primii editori i-au „corectat” versurile ca să pară obișnuite, iar forma lor originală, îndrăzneață, a fost restabilită abia mult mai târziu.
Știai că poetul chilian Pablo Neruda și-a scris cea mai iubită carte, „Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de deznădejde”, pe când avea doar nouăsprezece ani? A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1971.
Știai că Pablo Neruda a scris și o serie de „Ode elementare”, închinate lucrurilor mărunte și obișnuite? Există la el ode pentru o ceapă, pentru un ciorap, pentru sare sau pentru o roșie — dovada că poezia poate înnobila și cele mai umile lucruri.
Știai că poetul de limbă germană Rainer Maria Rilke a scris o carte întreagă de sfaturi despre creație sub forma unor epistole? „Scrisori către un tânăr poet” a devenit o carte de căpătâi pentru nenumărați scriitori care căutau curajul de a-și urma vocația.
Știai că poetul indian Rabindranath Tagore a fost, în 1913, primul scriitor din afara Europei care a primit Premiul Nobel pentru Literatură? A fost distins mai ales pentru volumul „Gitanjali”, un ciclu de poeme-cântece de o adâncă spiritualitate.
Știai că Tagore a compus și versurile imnurilor naționale a două țări? Poemele sale au devenit imnul Indiei și, respectiv, imnul statului Bangladesh — un caz aproape unic în istoria poeziei.
Știai că trubadurii, poeții-cântăreți din sudul Franței medievale, au inventat în secolul al XII-lea idealul „iubirii curtenești”? Ei cântau adorația plină de respect față de o doamnă, punând temelia poeziei de dragoste europene de mai târziu.
Știai că printre trubaduri s-au numărat și femei, numite „trobairitz”? În lumea medievală, aceste poete nobile compuneau ele însele versuri despre iubire, iar câteva dintre cântecele lor s-au păstrat până azi.
Știai că rima nu a existat în poezia antică greacă și latină? Versul clasic se sprijinea pe ritm, pe alternanța silabelor lungi și scurte, iar rima, așa cum o știm noi, a devenit obișnuită în Europa abia în Evul Mediu.
Știai că versul cel mai folosit de Shakespeare se numește „pentametru iambic”? El este alcătuit din cinci perechi de silabe, cu accentul căzând ritmic pe a doua din fiecare pereche — un tipar despre care se spune că imită bătaia inimii.
Știai că „Micul Prinț” al lui Antoine de Saint-Exupéry, publicat în 1943, este una dintre cele mai traduse cărți din lume, apărând în peste 500 de limbi și dialecte?
Știai că Saint-Exupéry a scris și a ilustrat el însuși „Micul Prinț”, acuarelele delicate cu micul erou pe planeta lui fiind creația mâinii sale?
Știai că „Micul Prinț” a apărut întâi în engleză și franceză la New York, în 1943, și abia după moartea autorului a fost publicat în Franța, în 1946?
Știai că Saint-Exupéry era aviator, iar prăbușirea unui avion în deșert, punctul de plecare al poveștii, se inspiră dintr-un accident real pe care l-a trăit în deșertul Sahara, în 1935?
Știai că „Alice în Țara Minunilor” a fost scrisă de Lewis Carroll, pseudonimul matematicianului Charles Lutwidge Dodgson, care preda la Universitatea Oxford?
Știai că povestea despre Alice s-a născut într-o zi de vară a anului 1862, când Carroll a improvizat-o pentru fetițele Liddell în timpul unei plimbări cu barca pe râu, iar micuța Alice Liddell i-a cerut să o aștearnă pe hârtie?
Știai că „Pinocchio” a fost scris de italianul Carlo Collodi și a apărut întâi ca foileton, în 1881, în ziarul pentru copii „Giornale per i bambini”?
Știai că, în varianta inițială a lui Collodi, povestea lui Pinocchio se termina tragic, cu păpușa spânzurată de un copac — abia la cererea cititorilor autorul a continuat-o și i-a dat un final luminos?
Știai că numele „Pinocchio” înseamnă în dialectul toscan ceva ca „sâmbure de pin”, potrivit pentru o păpușă cioplită dintr-un buștean de lemn?
Știai că ursulețul Winnie de Pluș a fost creat de scriitorul A. A. Milne, care s-a inspirat din jucăriile fiului său, Christopher Robin, ce apare cu numele lui real în cărți?
Știai că numele „Winnie” vine de la o ursoaică adevărată de la Grădina Zoologică din Londra, botezată Winnipeg (pe scurt Winnie), pe care micul Christopher Robin o îndrăgea?
Știai că „Peter Pan”, băiatul care nu voia să crească, a fost creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie, care a apărut întâi într-o piesă de teatru, în 1904, apoi în roman?
Știai că J. M. Barrie a donat drepturile de autor asupra lui „Peter Pan” spitalului de copii Great Ormond Street din Londra, care încasează redevențe din operă până astăzi?
Știai că „Cartea junglei”, cu Mowgli crescut de lupi, a fost scrisă de Rudyard Kipling, care s-a inspirat din anii petrecuți în India, unde s-a și născut, la Bombay?
Știai că Rudyard Kipling a devenit, în 1907, primul scriitor de limbă engleză laureat al Premiului Nobel pentru Literatură și cel mai tânăr laureat de până atunci?
Știai că „Heidi”, povestea fetiței din Alpii elvețieni, a fost scrisă de Johanna Spyri și publicată în 1880–1881, devenind una dintre cele mai cunoscute cărți din literatura Elveției?
Știai că „Minunatul Vrăjitor din Oz” a fost scris de americanul L. Frank Baum și publicat în 1900, iar succesul lui l-a împins pe autor să scrie încă treisprezece cărți despre ținutul Oz?
Știai că, în romanul original al lui Baum, papucii lui Dorothy erau de argint, nu roșii-rubinii — culoarea rubinie a fost o invenție a celebrului film din 1939, ca să strălucească pe pelicula color?
Știai că frații Grimm, Jacob și Wilhelm, nu au inventat basmele „Albă-ca-Zăpada”, „Hänsel și Gretel” sau „Scufița Roșie”, ci le-au adunat din povestirile populare germane și le-au așezat într-o culegere apărută din 1812?