Carte

Știai că transmisia radiofonică din 1938, după „Războiul lumilor”, condusă de Orson Welles, a fost realizată ca un buletin de știri, stârnind spaimă printre unii ascultători care au crezut într-o invazie marțiană adevărată?

Știai că scriitorul Isaac Asimov a formulat celebrele „Trei legi ale roboticii”, un cod moral imaginar care a influențat profund felul în care literatura și filmul își închipuie roboții?

Știai că însuși cuvântul „robot” provine dintr-o piesă a scriitorului ceh Karel Čapek, „R.U.R.” (1920), fiind derivat din termenul slav pentru muncă silnică?

Știai că J.R.R. Tolkien, autorul „Stăpânului inelelor”, era profesor de filologie la Oxford și a inventat limbi întregi, precum graiurile elfilor, înainte de a scrie poveștile care să le dea glas?

Știai că C.S. Lewis, autorul „Cronicilor din Narnia”, i-a fost prieten apropiat lui Tolkien, amândoi făcând parte, la Oxford, din cercul literar numit „The Inklings”?

Știai că romanul „Un veac de singurătate” al lui Gabriel García Márquez este opera cea mai cunoscută a realismului magic, curent în care întâmplările fantastice sunt povestite cu firescul vieții de zi cu zi?

Știai că Gabriel García Márquez a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, iar „Un veac de singurătate” a fost tradus în zeci de limbi și vândut în milioane de exemplare?

Știai că romanul „Război și pace” al lui Lev Tolstoi este una dintre cele mai vaste opere ale literaturii, cu sute de personaje și peste o jumătate de milion de cuvinte?

Știai că Feodor Dostoievski și-a dictat romanul „Jucătorul” într-un timp record, presat de un contract aspru, cu ajutorul unei stenografe care avea să-i devină apoi soție?

Știai că Alexandre Dumas, autorul romanelor de aventuri „Cei trei muschetari” și „Contele de Monte-Cristo”, a lucrat cu un adevărat atelier de colaboratori pentru a-și duce la capăt uriașa operă?

Știai că romanul „Ulise” al lui James Joyce, capodoperă a tehnicii fluxului conștiinței, cuprinde întâmplările unei singure zile din Dublin, 16 iunie 1904, sărbătorită azi de admiratori sub numele de „Bloomsday”?

Știai că epopeile atribuite lui Homer, „Iliada” și „Odiseea”, au fost multă vreme transmise oral, din memorie, înainte de a fi scrise? Numeroasele formule repetate — precum „Aurora cu degete de trandafir” — erau tocmai instrumente care îi ajutau pe aezi să memoreze mii de versuri.

Știai că nu se știe cu certitudine dacă Homer a existat cu adevărat ca o singură persoană? „Problema homerică” îi frământă pe savanți de secole, unii crezând că „Iliada” și „Odiseea” sunt rodul unei întregi tradiții de poeți orali.

Știai că poeta greacă Sappho, care a trăit pe insula Lesbos în jurul anului 600 î.Hr., era atât de prețuită în Antichitate încât Platon o numea „a zecea Muză”? Din întreaga ei operă s-a păstrat aproape întreagă o singură poezie, restul supraviețuind în fragmente.

Știai că poetul roman Vergiliu a lucrat la „Eneida” vreme de aproximativ zece ani și, pe patul de moarte, a cerut ca poemul neterminat să fie ars? Împăratul Augustus a refuzat să-i îndeplinească dorința, salvând astfel epopeea pentru posteritate.

Știai că „Divina Comedie” a lui Dante este construită pe o arhitectură a numărului trei? Are trei părți — Infernul, Purgatoriul și Paradisul —, fiecare cu câte 33 de cânturi, iar versurile sunt scrise în „terține”, strofe de câte trei versuri legate prin rimă înlănțuită.

Știai că fiecare dintre cele trei părți ale „Divinei Comedii” se încheie cu același cuvânt — „stele” (stelle, în italiană)? Dante și-a încununat astfel drumul de la întuneric spre lumină cu o imagine a cerului înstelat.

Știai că Dante și-a scris „Divina Comedie” nu în latină, limba cultă a vremii, ci în dialectul florentin, limba vorbită de oameni obișnuiți? Prin această alegere îndrăzneață, el a pus temelia limbii italiene literare de mai târziu.

Știai că poetul italian Petrarca a scris timp de decenii sute de poeme închinate unei femei numite Laura, pe care spune că a văzut-o întâia oară într-o biserică din Avignon? Prin el, sonetul a devenit forma prin excelență a poeziei de dragoste europene.

Știai că sonetul are exact paisprezece versuri? Forma „petrarchistă” le împarte în două strofe de câte patru versuri și două de câte trei, în timp ce sonetul englez, folosit de Shakespeare, le grupează în trei catrene urmate de un distih final.

Știai că Shakespeare a scris 154 de sonete? Multe dintre ele sunt adresate unui tânăr misterios, iar altele unei „Doamne Brune”, identitatea ambelor rămânând până azi una dintre cele mai discutate enigme ale literaturii.

Știai că cel mai iubit sonet al lui Shakespeare începe cu întrebarea „Să te asemăn cu o zi de vară?” și se încheie cu promisiunea că, atâta vreme cât oamenii vor mai putea citi, versurile îi vor da iubitei o viață fără sfârșit?

Știai că haiku-ul japonez este alcătuit, în forma clasică, din doar 17 silabe, împărțite în trei versuri de 5, 7 și 5 silabe? În atât de puține cuvinte, poetul surprinde de obicei o clipă din natură și un semn al anotimpului.

Știai că cel mai celebru haiku din lume este al lui Bashō, poetul japonez din secolul al XVII-lea, și vorbește despre o broască ce sare într-un iaz vechi, tulburând tăcerea cu sunetul apei? Aparenta lui simplitate ascunde o întreagă filozofie a clipei.

Știai că Bashō nu a fost doar poet, ci și un mare călător? Cea mai cunoscută carte a sa, „Drum îngust spre nordul îndepărtat”, este jurnalul poetic al unei lungi pelerinaje pe jos prin Japonia, în care proza și haiku-ul se împletesc.

Știai că poetul persan Rumi, care a trăit în secolul al XIII-lea, este considerat astăzi unul dintre cei mai citiți poeți din Statele Unite? Versurile sale despre dor și iubire divină, scrise cu opt secole în urmă, ating și azi milioane de cititori.

Știai că poetul persan Hafez, din secolul al XIV-lea, este atât de iubit în Iran încât mulți își deschid la întâmplare volumul lui pentru a-și „citi” viitorul? Acest obicei, numit „fal-e Hafez”, trăiește și în zilele noastre.

Știai că Omar Khayyam, autorul celebrelor „Rubaiate” persane, a fost în vremea sa vestit mai ales ca matematician și astronom? Poemele sale despre trecerea vremii au devenit renumite în Occident abia în secolul al XIX-lea, printr-o traducere engleză.

Știai că Goethe a lucrat la poemul dramatic „Faust” aproape toată viața, timp de peste șaizeci de ani? A început să-l scrie în tinerețe și a încheiat partea a doua cu puțin înainte de moarte, la peste optzeci de ani.

Știai că poetul american Walt Whitman și-a retipărit și tot rescris volumul „Fire de iarbă” de-a lungul întregii vieți? A pornit de la o carte subțire și a ajuns, ediție după ediție, la o culegere mult mai amplă, pe care o considera opera vieții lui.