Știai că a doua carte a „Poeticii” lui Aristotel, despre comedie, s-a pierdut și nu a mai fost găsită niciodată? Din marele filosof grec ne-a rămas doar prima parte, despre tragedie, iar cea despre râs rămâne una dintre cele mai celebre cărți pierdute din istorie.
Știai că marea Bibliotecă din Alexandria, cea mai vestită bibliotecă a Antichității, a fost distrusă treptat, iar odată cu ea s-au pierdut mii de suluri cu opere care nu au mai ajuns niciodată până la noi? Multe scrieri ale autorilor antici le cunoaștem azi doar din titlu.
Știai că de-a lungul istoriei au existat numeroase episoade de cărți arse public, ca formă de cenzură? Prin foc s-a încercat de multe ori ștergerea ideilor care nu conveneau puterii, însă cărțile cu adevărat însemnate au supraviețuit adesea în copii ascunse.
Știai că multe cărți care azi sunt considerate capodopere au fost cândva interzise? Cenzura le-a scos din biblioteci și din librării, dar tocmai interdicția le-a sporit deseori faima și dorința oamenilor de a le citi.
Știai că unul dintre cele mai lungi romane din lume este „În căutarea timpului pierdut” al lui Marcel Proust, cu peste 3.000 de pagini și aproximativ un milion și jumătate de cuvinte? A fost menționat chiar și în Cartea Recordurilor ca cel mai lung roman.
Știai că există cărți-miniatură atât de mici încât încap pe vârful unui deget și pot fi citite doar cu lupa? Bibliofilii le colecționează cu pasiune, iar unele dintre cele mai mici au dimensiuni de doar câțiva milimetri.
Știai că unele dintre cele mai mari cărți tipărite din lume au pagini de peste un metru înălțime și trebuie ridicate de mai mulți oameni pentru a fi răsfoite? Ele sunt adevărate obiecte de artă, expuse mai degrabă decât citite.
Știai că basmul „Scufița Roșie” are variante mult mai vechi și mai aspre decât cea cunoscută azi? În unele versiuni populare, povestea se termină trist, iar finalul fericit cu vânătorul a fost adăugat mai târziu, în special de Frații Grimm.
Știai că basmul „Cenușăreasa” are sute de variante răspândite în culturi de pe tot globul? Una dintre cele mai vechi versiuni cunoscute vine din China, cu multe secole înainte de povestea europeană cu pantoful de cristal.
Știai că cititorii vechi obișnuiau să scrie note pe marginile cărților, numite marginalii? Aceste însemnări de mână ne dezvăluie azi ce gândeau oamenii de acum sute de ani și sunt prețuite de cercetători ca mici ferestre spre trecut.
Știai că dedicațiile din fața cărților au o istorie veche, când autorii își închinau operele unor regi sau nobili în speranța protecției și a sprijinului bănesc? Cu timpul, dedicația a devenit un gest cald, adresat celor dragi.
Știai că basmele au fost multă vreme povești spuse seara, la gura sobei, mai ales pentru adulți, nu doar pentru copii? Abia mai târziu au ajuns considerate literatură pentru cei mici, păstrându-și însă tâlcurile adânci ascunse sub aparența simplă.
Știai că formula „a fost odată ca niciodată”, cu care încep basmele românești, are corespondente în aproape toate limbile lumii? Ea are rolul de a scoate ascultătorul din timpul obișnuit și de a-l duce într-un tărâm în care totul este cu putință.
Știai că multe povești pentru copii care par simple ascund înțelepciuni vechi de mii de ani? Sub chipul unor animale, prinți sau vrăjitoare, basmele vorbesc despre curaj, bunătate și răbdare, învățături transmise din generație în generație.
Știai că „Don Quijote de la Mancha” al lui Miguel de Cervantes, publicat în două părți (1605 și 1615), este considerat de mulți critici drept primul roman modern din literatura universală?
Știai că partea a doua a lui „Don Quijote” (1615) a fost scrisă în parte ca răspuns la o continuare apocrifă, semnată de un anume Avellaneda, apărută fără voia lui Cervantes?
Știai că epopeea sumeriană „Ghilgameș”, scrisă în cuneiforme pe tăblițe de lut, este una dintre cele mai vechi opere literare cunoscute, cu peste patru mii de ani vechime, și cuprinde o relatare a Potopului asemănătoare celei biblice?
Știai că „Iliada” și „Odiseea”, atribuite lui Homer, au fost la origine transmise oral, iar versurile lor sunt compuse în hexametru dactilic, ritmul solemn al epopeii grecești?
Știai că, în Atena antică, tragediile lui Eschil, Sofocle și Euripide erau prezentate în concurs, la marile sărbători ale zeului Dionysos, iar publicul asista la câte o trilogie urmată de o piesă satirică?
Știai că din cele peste nouăzeci de tragedii pe care se spune că le-ar fi scris Eschil s-au păstrat integral doar șapte, restul fiind pierdute odată cu manuscrisele antichității?
Știai că romanul epistolar, alcătuit numai din scrisori între personaje, a cunoscut o mare glorie în secolul al XVIII-lea, cu opere ca „Pamela” și „Clarissa” ale lui Samuel Richardson?
Știai că și romanul „Dracula” al lui Bram Stoker (1897) este scris în formă epistolară, din jurnale, scrisori și tăieturi de ziar, care dau povestirii aerul unui dosar de mărturii?
Știai că povestirea „Crimele din Rue Morgue” a lui Edgar Allan Poe, apărută în 1841, este socotită prima nuvelă polițistă modernă, iar detectivul ei, Auguste Dupin, a fost modelul pentru mulți anchetatori de mai târziu?
Știai că Arthur Conan Doyle s-a inspirat pentru Sherlock Holmes de la un profesor de-al său de medicină, doctorul Joseph Bell, vestit pentru observațiile lui uimitor de exacte asupra pacienților?
Știai că Arthur Conan Doyle, sătul de personajul său, l-a „ucis” pe Sherlock Holmes la Cascada Reichenbach, dar presiunea cititorilor l-a silit, ani mai târziu, să-l readucă la viață?
Știai că Agatha Christie este, potrivit estimărilor, cea mai vândută romancieră din istorie, cărțile ei fiind traduse în peste o sută de limbi și tipărite în miliarde de exemplare?
Știai că piesa Agathei Christie „Cursa de șoareci” (The Mousetrap) deține recordul pentru cel mai îndelungat spectacol jucat neîntrerupt din istoria teatrului londonez, din 1952 până azi?
Știai că Agatha Christie a dispărut ea însăși în mod misterios timp de unsprezece zile, în 1926, provocând o vânătoare la nivel național, înainte de a fi găsită într-un hotel sub un nume străin?
Știai că Jules Verne, în romanele sale de anticipație, a imaginat călătorii submarine, zboruri spre Lună și mașinării ce aveau să prefigureze uimitor invenții reale de mai târziu?
Știai că H.G. Wells este numit adesea, alături de Jules Verne, „părintele literaturii științifico-fantastice”, prin romane ca „Mașina timpului” și „Războiul lumilor”?