Carte

Știai că romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu, publicat în 1920, este considerat primul mare roman modern românesc și a fost premiat de Academia Română?

Știai că Liviu Rebreanu a mărturisit că geneza romanului „Ion” a pornit de la o scenă reală — imaginea unui țăran care s-a aplecat și a sărutat pământul —, imagine ce a devenit simbolul întregii cărți?

Știai că Mircea Eliade, cunoscut în lume ca istoric al religiilor și profesor la Universitatea din Chicago, a fost și un mare scriitor român, autor al romanului „Maitreyi”, publicat în 1933?

Știai că Mircea Eliade a scris în tinerețe, ca elev și student, sute de articole și un jurnal, iar romanul „Maitreyi” s-a inspirat din experiența sa reală din India, unde a studiat sanscrita și filosofia indiană?

Știai că romanul „Moromeții” al lui Marin Preda a apărut în două volume, primul în 1955 și al doilea abia în 1967, la mai bine de un deceniu distanță?

Știai că una dintre cele mai cunoscute replici din literatura română — „timpul nu mai avea răbdare” — încheie primul volum al romanului „Moromeții” de Marin Preda?

Știai că poetul Nichita Stănescu a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură și a primit în 1982 prestigiosul premiu internațional „Cununa de Aur” la Festivalul de la Struga, în Macedonia?

Știai că volumul lui Nichita Stănescu „11 elegii”, apărut în 1966, este considerat una dintre capodoperele poeziei românești moderne, iar poetul își numea uneori cuvintele „necuvinte”?

Știai că Titu Maiorescu, întemeietorul criticii literare moderne românești, a lansat celebra teorie a „formelor fără fond”, prin care critica împrumuturile superficiale de instituții occidentale fără o bază reală în societatea românească?

Știai că societatea culturală „Junimea” a luat naștere la Iași în 1863 și că din ea au făcut parte, printre alții, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu și Ion Creangă?

Știai că revista „Convorbiri literare”, legată de societatea „Junimea”, a apărut pentru prima dată la Iași în 1867 și continuă să fie publicată și astăzi, fiind una dintre cele mai longevive reviste culturale românești?

Știai că prima revistă tipărită în limba română, „Curierul Românesc”, a fost scoasă de Ion Heliade Rădulescu la București în 1829?

Știai că mitropolitul Dosoftei a tipărit în 1673 „Psaltirea în versuri”, prima versificare integrală a psalmilor în limba română și una dintre primele mari opere poetice culte din literatura noastră?

Știai că cronicarul Miron Costin a scris, pe lângă cronicile sale, și poemul filosofic „Viața lumii”, precum și lucrarea „De neamul moldovenilor”, în care argumenta originea latină a poporului român?

Știai că lui Miron Costin i se atribuie faimoasa cugetare „Nasc și la Moldova oameni”, prin care apăra vrednicia locuitorilor acestor pământuri?

Știai că Ion Neculce și-a început cronica „Letopisețul Țării Moldovei” cu o culegere de 42 de legende și tradiții istorice intitulată „O samă de cuvinte”, pe care le nota așa cum le auzise „din om în om”?

Știai că prima carte tipărită pe teritoriul românesc a fost un „Liturghier” slavon, realizat de călugărul Macarie la începutul secolului al XVI-lea, în jurul anului 1508?

Știai că Frații Grimm, Jacob și Wilhelm, nu au inventat basmele pe care le-au făcut celebre, ci le-au adunat de la povestitori și le-au prelucrat? Prima ediție a culegerii lor, „Poveștile copilăriei și ale casei”, a apărut în 1812.

Știai că primele ediții ale basmelor Fraților Grimm erau mult mai întunecate și mai crude decât versiunile cunoscute azi? De-a lungul edițiilor, ei au îndulcit poveștile, transformând mame vitrege și pedepse cumplite pentru a le face potrivite pentru copii.

Știai că Hans Christian Andersen, autorul danez al basmelor „Crăiasa Zăpezii” și „Mica Sirenă”, a scris peste 150 de povești? Multe dintre ele, precum „Rățușca cea urâtă”, au fost inspirate din propria copilărie săracă și din sentimentul de a fi diferit.

Știai că Petre Ispirescu, cel care a strâns și a scris în tipar basmele românești precum „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, era de meserie tipograf? El și-a cules poveștile din popor, de la mama sa și de la meșteșugarii pe care îi cunoștea.

Știai că volumul „Legende sau basmele românilor” al lui Petre Ispirescu, apărut în 1882, este considerat prima mare culegere tipărită de basme populare românești? Prin el, povești vechi transmise oral au fost salvate pentru totdeauna.

Știai că „O mie și una de nopți” nu este opera unui singur autor, ci o colecție de povești arabe, persane și indiene adunate de-a lungul mai multor secole? Povestea-cadru o are în centru pe Șeherezada, care își amână execuția spunând în fiecare noapte câte o poveste neterminată.

Știai că povești celebre precum „Aladin și lampa fermecată” și „Ali Baba și cei patruzeci de hoți” nu se aflau în cele mai vechi manuscrise arabe ale „O mie și una de nopți”? Ele au fost adăugate de traducătorul francez Antoine Galland, la începutul secolului al XVIII-lea.

Știai că Ezop, autorul celor mai vestite fabule cu animale vorbitoare, ar fi trăit în Grecia Antică prin secolul al VI-lea î.Hr. și ar fi fost, potrivit tradiției, un sclav? Fabulele lui nu au fost scrise de el, ci transmise oral și așternute pe hârtie mult mai târziu.

Știai că fabulistul francez Jean de La Fontaine a reluat multe subiecte de la Ezop, dându-le formă în versuri elegante? Fabule ca „Greierele și furnica” sau „Corbul și vulpea” au ajuns astfel simboluri ale înțelepciunii transmise cu blândețe și umor.

Știai că cea mai tradusă carte din lume este Biblia, disponibilă integral sau parțial în peste 3.000 de limbi? Nicio altă carte nu a fost tălmăcită în atâtea graiuri ale pământului.

Știai că Biblia lui Gutenberg, tipărită pe la 1455, a fost prima carte importantă produsă în Europa cu litere mobile? Ea a marcat începutul erei tiparului, care avea să răspândească lectura în întreaga lume.

Știai că înainte de inventarea tiparului, cărțile erau copiate de mână de călugări în mănăstiri, uneori ani întregi pentru un singur volum? Aceste manuscrise, împodobite cu miniaturi și inițiale aurite, se numeau manuscrise iluminate.

Știai că una dintre cele mai frumoase cărți scrise de mână este „Cartea din Kells”, un manuscris irlandez cu cele patru Evanghelii, realizat în jurul anului 800? Bogăția desenelor sale a fost socotită atât de uimitoare, încât o legendă spunea că ar fi fost făcută de îngeri.