Carte

Știai că Biblioteca Apostolică a Vaticanului, una dintre cele mai vechi biblioteci din lume, a fost întemeiată oficial în secolul al XV-lea de papa Nicolae al V-lea și păstrează manuscrise vechi de peste o mie de ani?

Știai că Biblioteca Vaticanului adăpostește „Codex Vaticanus”, unul dintre cele mai vechi manuscrise aproape complete ale Bibliei grecești, scris în jurul secolului al IV-lea?

Știai că mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai are una dintre cele mai vechi biblioteci care funcționează neîntrerupt din lume? Aici a fost descoperit în secolul al XIX-lea „Codex Sinaiticus”, un manuscris grecesc al Bibliei din secolul al IV-lea.

Știai că monahii de la Sfânta Ecaterina din Sinai păstrează manuscrise în greacă, siriacă, arabă, coptă, armeană, georgiană și slavonă, mărturie a felului în care rugăciunea a legat între ele multe popoare de-a lungul veacurilor?

Știai că la Muntele Athos, în cele douăzeci de mănăstiri, se păstrează mii de manuscrise vechi grecești și slave? Sfântul Munte adăpostește una dintre cele mai bogate comori de scrieri bizantine rămase pe lume.

Știai că, în bibliotecile mănăstirești medievale, cărțile erau uneori prinse cu lanțuri de pupitre sau rafturi? Aceste „libri catenati” (cărți înlănțuite) erau atât de prețioase încât erau lăsate la citit, dar nu puteau fi luate din loc.

Știai că în câteva biblioteci vechi din Anglia se mai păstrează și azi cărți înlănțuite pe rafturi? Biblioteca Hereford, de pildă, are o colecție de cărți încă legate cu lanțuri, așa cum stăteau în urmă cu sute de ani.

Știai că, înainte de tipar, o singură Biblie copiată de mână putea cere ani de muncă și pieile a sute de animale pentru pergament? De aceea cărțile din mănăstiri erau păzite ca adevărate odoare.

Știai că mulți dintre călugării copiști din Evul Mediu adăugau la sfârșitul manuscriselor mici însemnări numite „colofoane”, în care cereau cititorului o rugăciune sau se plângeau, cu umor, de frigul și oboseala scrisului?

Știai că British Library din Londra este una dintre cele mai mari biblioteci ale lumii, cu peste 150 de milioane de piese în colecții și adăugiri de milioane de articole în fiecare an?

Știai că British Library păstrează manuscrisul „Beowulf”, unul dintre cele mai vechi poeme în engleza veche, care a scăpat ca prin minune dintr-un incendiu în anul 1731, deși marginile paginilor au rămas pârjolite?

Știai că la British Library se află și „Codex Sinaiticus” (o parte din el) și două dintre cele patru exemplare originale ale Magnei Carta din 1215?

Știai că Biblioteca Congresului din Washington este cea mai mare bibliotecă din lume după numărul de piese, cu peste 170 de milioane de articole și rafturi însumând sute de kilometri?

Știai că Biblioteca Congresului a renăscut dintr-un nucleu personal? După ce colecția inițială a ars în războiul din 1814, fostul președinte Thomas Jefferson și-a vândut biblioteca personală de câteva mii de volume pentru a o reface.

Știai că Biblioteca Congresului deține una dintre puținele Biblii Gutenberg complete tipărite pe pergament rămase în lume, considerată una dintre cele mai frumoase cărți tipărite vreodată?

Știai că Bibliothèque nationale de France își are rădăcinile în biblioteca regilor Franței și că, încă din secolul al XVI-lea, un edict cerea ca un exemplar din fiecare carte tipărită în regat să fie depus la bibliotecă?

Știai că Bibliothèque nationale de France păstrează două Biblii Gutenberg și numeroase manuscrise medievale iluminate, cu miniaturi pictate în aur și culori vii de mâna călugărilor?

Știai că Biblioteca Academiei Române, întemeiată în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, este cea mai însemnată bibliotecă de patrimoniu a țării și păstrează manuscrisele originale ale lui Mihai Eminescu?

Știai că manuscrisele lui Eminescu, aflate la Biblioteca Academiei Române, cuprind mii de pagini cu poezii, însemnări și schițe? Ele au fost înscrise în Registrul „Memoria Lumii” al UNESCO ca patrimoniu de valoare universală.

Știai că Bogdan Petriceicu Hasdeu, cărturarul român, era stăpânul unei biblioteci personale uriașe și cunoștea zeci de limbi? După moartea fiicei sale, Iulia, el a ridicat la Câmpina un castel neobișnuit, gândit ca lăcaș de amintire și de studiu.

Știai că, în bibliotecile mănăstirești vechi, camera unde călugării copiau cărțile se numea „scriptorium”? Acolo, în tăcere și la lumina zilei, se scriau cu grijă manuscrisele care aveau să dăinuie veacuri.

Știai că multe cuvinte și forme de literatură antică ne-au ajuns doar pentru că au fost copiate din nou și din nou în mănăstiri? Fără mâna răbdătoare a copiștilor, o mare parte din înțelepciunea lumii vechi s-ar fi pierdut pentru totdeauna.

Știai că biblioteca mănăstirii Admont din Austria are una dintre cele mai frumoase săli monahale baroce din lume, cu tavane pictate și rafturi aurite, gândită ca o adevărată „minune a cunoașterii” spre slava lui Dumnezeu?

Știai că soția lui Tolstoi, Sofia, ar fi transcris de mână manuscrisul romanului „Război și pace” de mai multe ori, descifrând scrisul mărunt și corecturile numeroase ale soțului ei? Se spune adesea că l-ar fi copiat de șapte ori, deși numărul exact rămâne o legendă familială transmisă din generație în generație.

Știai că Dostoievski a scris romanul „Jucătorul” contra cronometru, sub presiunea unui contract abuziv? Un editor îi ceruse o carte nouă până la o dată fixă, altfel ar fi pierdut drepturile asupra operelor sale pe nouă ani. Ca să reușească, a angajat o stenografă, Anna Snitkina, pe care avea s-o ia mai apoi de soție.

Știai că Charles Dickens își publica romanele în foileton, câte un episod pe lună? Fiindcă cititorii așteptau cu sufletul la gură fiecare număr, se povestește că mulțimi întregi așteptau în port sosirea vapoarelor din Anglia ca să afle deznodământul „Prăvăliei de antichități”, strigând spre marinari să întrebe dacă micuța Nell mai trăiește.

Știai că Honoré de Balzac bea cantități uriașe de cafea ca să poată scrie nopți în șir? Se spune că înghițea până la câteva zeci de cești pe zi, iar când nu-l mai ținea nici cafeaua băută, ar fi mestecat direct boabe măcinate pe stomacul gol, pentru un plus de energie.

Știai că Victor Hugo, ca să nu mai fie tentat să iasă din casă și să termine „Cocoșatul de la Notre-Dame” la timp, s-ar fi închis în cameră și și-ar fi dat hainele slujitorului, rămânând doar într-un halat mare? Fără veșminte de ieșit în lume, n-a mai avut încotro decât să scrie.

Știai că Franz Kafka i-a cerut prietenului său Max Brod să-i ardă după moarte toate manuscrisele, nepublicate și nearse? Brod a refuzat să-i îndeplinească dorința și le-a dat la tipar. Așa au ajuns la noi „Procesul”, „Castelul” și „America” — cărți pe care lumea nu le-ar fi cunoscut niciodată dacă voința autorului ar fi fost respectată.

Știai că Gabriel García Márquez nu avea bani să trimită prin poștă tot manuscrisul romanului „Un veac de singurătate” editurii din Buenos Aires? Se spune că a expediat mai întâi doar o parte din pachet, fiindcă atât și-a putut permite, restul urmând să-l trimită după ce a făcut rost de bani.