Carte

Carte frumoasă, cinste cui te-a scris, încet gândită, gingaș cumpănită.

Ce bine că ești, ce mirare că sunt!

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc în calea mea.

Câte stele sunt sus pe cer, atâtea gânduri sunt în noi.

Ca un copil ce-și cere dreptul la iubire, așa mă-ntorc și eu la tine, dulce grai al mamei.

Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, voluptuos joc cu icoane și cu glasuri tremurate.

Noi suntem plămădiți din aceeași materie ca și visele, iar mica noastră viață e înconjurată de un somn.

Cuvintele fără gânduri nu ajung niciodată la cer.

Poetul este un prefăcut. Se preface atât de bine, încât ajunge să se prefacă durere durerea pe care într-adevăr o simte.

Literatura este dovada că viața nu ajunge.

Nu ciocanul, ci dansul apei face pietrișul desăvârșit.

Am visat că viața e bucurie. M-am trezit și am văzut că viața e datorie. Am muncit, și iată, datoria era bucurie.

Îndrăznește doar și mintea ta va lua căldură; începe doar și lucrul va fi împlinit.

Nimic nu e mai înfricoșător decât o neștiință care lucrează.

Iată frumoasa mea taină. E foarte simplă: limpede nu vezi decât cu inima. Ceea ce este esențial rămâne nevăzut pentru ochi.

Casa noastră este colțul nostru din lume. Ea este, cum s-a spus adesea, primul nostru univers.

Cuvintele sunt vasul gândului, iar gândul devine faptă.

Cărțile sunt un fel de magie portabilă, unică.

Dacă vrei să fii scriitor, trebuie să faci mai presus de orice două lucruri: să citești mult și să scrii mult.

Descrierea începe în imaginația scriitorului, dar trebuie să se sfârșească în cea a cititorului.

Nu e nimic de scris. Tot ce faci e să te așezi la mașina de scris și să sângerezi.

Scrie propoziția cea mai adevărată pe care o cunoști.

Viața nu e ceea ce ai trăit, ci ceea ce îți amintești și cum ți-o amintești ca s-o povestești.

O carte trebuie să fie toporul care sparge marea înghețată dinlăuntrul nostru.

Nu scrie că e lună; arată-mi lumina lunii sclipind pe cioburi de sticlă.

Un clasic e o carte care nu isprăvește niciodată de spus ceea ce are de spus.

Un clasic e o carte care nu și-a epuizat niciodată tot ce are de comunicat cititorilor săi.

Cine nu citește va trăi o singură viață. Cel care citește va trăi cinci mii de vieți.

Cartea este o asigurare de viață, o mică anticipare a nemuririi.