Carte

Un negustor bogat a cumpărat o carte scumpă, legată în piele și aur, doar ca s-o pună pe masă spre a fi admirată. Un copil sărac venea zilnic la fereastra lui și citea, pe furiș, filele pe care negustorul le lăsa deschise din întâmplare. Peste ani, copilul ajunsese înțelept, iar negustorul rămăsese la fel de gol pe dinăuntru ca în ziua cumpărării. Cartea fusese a unuia, dar rodul ei al celuilalt.

Un înțelept din Răsărit a fost întrebat de ce citește mereu aceeași carte, când în lume sunt atâtea nescitite. El a răspuns: „Râul curge mereu prin aceeași albie, și totuși niciodată nu e aceeași apă. Când deschid iar cartea, nu ea s-a schimbat, ci eu; și așa aflu de fiecare dată un alt om citind și un alt înțeles ascultând.”