Carte

Știai că Ion Luca Caragiale, pe lângă comediile „O scrisoare pierdută” și „O noapte furtunoasă”, a scris și o dramă tulburătoare, „Năpasta” (1890), dovedind că maestrul râsului stăpânea la fel de bine și tragedia?

Știai că I. L. Caragiale și-a petrecut ultimii ani ai vieții la Berlin, unde s-a mutat cu familia în 1904 și unde a murit în 1912, departe de scena bucureșteană pe care o cunoscuse atât de bine?

Știai că George Coșbuc a fost numit „poetul țărănimii”, iar volumul său de debut, „Balade și idile” (1893), aduce în versuri viața satului ardelenesc, cu nunți, hore și munca la câmp, în poezii ca „Nunta Zamfirei”?

Știai că George Coșbuc a tradus în românește „Divina Comedie” a lui Dante, o muncă uriașă la care a lucrat ani de zile și care a fost tipărită integral abia după moartea sa?

Știai că Octavian Goga, poetul „pătimirii noastre”, a fost și om politic, ajungând chiar prim-ministru al României pentru scurtă vreme, în 1937–1938, singurul mare poet român care a condus un guvern?

Știai că volumul de debut al lui Octavian Goga, „Poezii” (1905), a cântat suferința și dorul de libertate al românilor din Ardealul aflat încă sub stăpânire străină, în poeme ca „Oltul” și „Plugarii”?

Știai că Tudor Arghezi a debutat editorial abia la 47 de ani, în 1927, cu volumul „Cuvinte potrivite”, dar a scandalizat și încântat prin curajul de a face poezie din cuvinte considerate până atunci „urâte” sau nepotrivite?

Știai că numele adevărat al lui Tudor Arghezi era Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul „Arghezi” l-a legat el însuși de Argeș, râul copilăriei sale, dându-i astfel un sunet aparte?

Știai că Lucian Blaga a fost, în același timp, poet, dramaturg și filosof, construind un întreg sistem filosofic în care așeza „misterul” în centrul cunoașterii, iar volumul său de debut, „Poemele luminii” (1919), l-a impus dintr-odată?

Știai că Lucian Blaga a fost ales membru al Academiei Române în 1936, iar discursul său de recepție, „Elogiul satului românesc”, cuprinde faimoasa idee că „veșnicia s-a născut la sat”?

Știai că poetul Ion Barbu, autorul volumului ermetic „Joc secund” (1930), era în viața de zi cu zi matematicianul Dan Barbilian, profesor universitar la București și autor de studii recunoscute în geometrie?

Știai că Ion Barbu (Dan Barbilian) spunea că poezia și matematica nu sunt dușmane, ci se întâlnesc într-un punct înalt, acolo unde amândouă caută ordinea ascunsă și frumusețea structurilor pure?

Știai că Mihail Sadoveanu a lăsat o operă uriașă, de peste o sută de volume, și a debutat spectaculos în 1904, când i-au apărut patru cărți în același an, fapt care l-a făcut cunoscut peste noapte?

Știai că romanul istoric „Frații Jderi” și „Baltagul” (1930) sunt printre cele mai iubite cărți ale lui Mihail Sadoveanu, iar „Baltagul”, povestea Vitoriei Lipan pornită să-și afle soțul pierdut, a fost tradus în numeroase limbi?

Știai că romanul „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930) al lui Camil Petrescu a adus în literatura română analiza psihologică modernă, cu un erou care își cercetează necontenit propriile trăiri și gânduri?

Știai că, pe lângă romane, Camil Petrescu a scris și teatru și a formulat o adevărată teorie a „substanțialismului”, cerând ca literatura să pornească de la trăirea autentică, nu de la fapte inventate din afară?

Știai că Hortensia Papadat-Bengescu a fost considerată cea mai importantă romancieră a literaturii române interbelice, iar ciclul ei de romane despre familia Hallipa, început cu „Fecioarele despletite”, explorează cu finețe lumea marii burghezii bucureștene?

Știai că Hortensia Papadat-Bengescu a fost sprijinită și încurajată de criticul Eugen Lovinescu în cenaclul „Sburătorul”, care a văzut în ea dovada că proza feminină românească putea atinge cele mai înalte culmi?

Știai că Mateiu Caragiale, fiul marelui I. L. Caragiale, a scris o singură capodoperă, romanul „Craii de Curtea-Veche” (1929), o carte cu o limbă bogată și aparte, socotită de mulți printre cele mai frumoase din literatura română?

Știai că romanul „Craii de Curtea-Veche” al lui Mateiu Caragiale a fost votat, într-o anchetă a criticilor din anul 2001, drept cel mai bun roman românesc al secolului al XX-lea?

Știai că Marin Preda a scris „Moromeții”, romanul care începe cu vestita frază despre timpul care „avea cu oamenii nesfârșită răbdare”, zugrăvind lumea satului dinaintea marilor prefaceri, prin figura lui Ilie Moromete?

Știai că „Moromeții” al lui Marin Preda a apărut în două volume, la mare distanță unul de altul: primul în 1955, iar al doilea abia în 1967, urmărind destrămarea unei lumi țărănești?

Știai că poetul Nichita Stănescu, autorul volumului „11 elegii”, a primit în 1982 prestigiosul premiu internațional „Cununa de Aur” de la Serile de Poezie de la Struga și a fost chiar propus pentru Premiul Nobel?

Știai că Nichita Stănescu inventa cuvinte și își numea unele poezii „necuvinte”, căutând să spună ceea ce limba obișnuită nu putea cuprinde, într-un joc de o mare libertate a imaginației?

Știai că Marin Sorescu, cunoscut pentru poeziile sale pline de umor și înțelepciune din ciclul „La Lilieci”, a fost și dramaturg jucat pe scene din străinătate, iar ultimul său volum, „Puntea”, a fost scris în zilele de dinaintea morții?

Știai că editura „Cartea Românească”, înființată în 1919, a devenit una dintre cele mai însemnate case de editură ale României interbelice, tipărind operele multor scriitori de frunte ai vremii?

Știai că cenaclul și revista „Sburătorul”, conduse de criticul Eugen Lovinescu între cele două războaie mondiale, au sprijinit modernizarea literaturii române și au lansat ori consacrat numeroși scriitori tineri?