Carte

Știai că romanul epistolar, alcătuit numai din scrisori între personaje, a cunoscut o mare glorie în secolul al XVIII-lea, cu opere ca „Pamela” și „Clarissa” ale lui Samuel Richardson?

Știai că și romanul „Dracula” al lui Bram Stoker (1897) este scris în formă epistolară, din jurnale, scrisori și tăieturi de ziar, care dau povestirii aerul unui dosar de mărturii?

Știai că povestirea „Crimele din Rue Morgue” a lui Edgar Allan Poe, apărută în 1841, este socotită prima nuvelă polițistă modernă, iar detectivul ei, Auguste Dupin, a fost modelul pentru mulți anchetatori de mai târziu?

Știai că Arthur Conan Doyle s-a inspirat pentru Sherlock Holmes de la un profesor de-al său de medicină, doctorul Joseph Bell, vestit pentru observațiile lui uimitor de exacte asupra pacienților?

Știai că Arthur Conan Doyle, sătul de personajul său, l-a „ucis” pe Sherlock Holmes la Cascada Reichenbach, dar presiunea cititorilor l-a silit, ani mai târziu, să-l readucă la viață?

Știai că Agatha Christie este, potrivit estimărilor, cea mai vândută romancieră din istorie, cărțile ei fiind traduse în peste o sută de limbi și tipărite în miliarde de exemplare?

Știai că piesa Agathei Christie „Cursa de șoareci” (The Mousetrap) deține recordul pentru cel mai îndelungat spectacol jucat neîntrerupt din istoria teatrului londonez, din 1952 până azi?

Știai că Agatha Christie a dispărut ea însăși în mod misterios timp de unsprezece zile, în 1926, provocând o vânătoare la nivel național, înainte de a fi găsită într-un hotel sub un nume străin?

Știai că Jules Verne, în romanele sale de anticipație, a imaginat călătorii submarine, zboruri spre Lună și mașinării ce aveau să prefigureze uimitor invenții reale de mai târziu?

Știai că H.G. Wells este numit adesea, alături de Jules Verne, „părintele literaturii științifico-fantastice”, prin romane ca „Mașina timpului” și „Războiul lumilor”?

Știai că transmisia radiofonică din 1938, după „Războiul lumilor”, condusă de Orson Welles, a fost realizată ca un buletin de știri, stârnind spaimă printre unii ascultători care au crezut într-o invazie marțiană adevărată?

Știai că scriitorul Isaac Asimov a formulat celebrele „Trei legi ale roboticii”, un cod moral imaginar care a influențat profund felul în care literatura și filmul își închipuie roboții?

Știai că însuși cuvântul „robot” provine dintr-o piesă a scriitorului ceh Karel Čapek, „R.U.R.” (1920), fiind derivat din termenul slav pentru muncă silnică?

Știai că J.R.R. Tolkien, autorul „Stăpânului inelelor”, era profesor de filologie la Oxford și a inventat limbi întregi, precum graiurile elfilor, înainte de a scrie poveștile care să le dea glas?

Știai că C.S. Lewis, autorul „Cronicilor din Narnia”, i-a fost prieten apropiat lui Tolkien, amândoi făcând parte, la Oxford, din cercul literar numit „The Inklings”?

Știai că romanul „Un veac de singurătate” al lui Gabriel García Márquez este opera cea mai cunoscută a realismului magic, curent în care întâmplările fantastice sunt povestite cu firescul vieții de zi cu zi?

Știai că Gabriel García Márquez a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1982, iar „Un veac de singurătate” a fost tradus în zeci de limbi și vândut în milioane de exemplare?

Știai că romanul „Război și pace” al lui Lev Tolstoi este una dintre cele mai vaste opere ale literaturii, cu sute de personaje și peste o jumătate de milion de cuvinte?

Știai că Feodor Dostoievski și-a dictat romanul „Jucătorul” într-un timp record, presat de un contract aspru, cu ajutorul unei stenografe care avea să-i devină apoi soție?

Știai că Alexandre Dumas, autorul romanelor de aventuri „Cei trei muschetari” și „Contele de Monte-Cristo”, a lucrat cu un adevărat atelier de colaboratori pentru a-și duce la capăt uriașa operă?

Știai că romanul „Ulise” al lui James Joyce, capodoperă a tehnicii fluxului conștiinței, cuprinde întâmplările unei singure zile din Dublin, 16 iunie 1904, sărbătorită azi de admiratori sub numele de „Bloomsday”?

Știai că epopeile atribuite lui Homer, „Iliada” și „Odiseea”, au fost multă vreme transmise oral, din memorie, înainte de a fi scrise? Numeroasele formule repetate — precum „Aurora cu degete de trandafir” — erau tocmai instrumente care îi ajutau pe aezi să memoreze mii de versuri.

Știai că nu se știe cu certitudine dacă Homer a existat cu adevărat ca o singură persoană? „Problema homerică” îi frământă pe savanți de secole, unii crezând că „Iliada” și „Odiseea” sunt rodul unei întregi tradiții de poeți orali.

Știai că poeta greacă Sappho, care a trăit pe insula Lesbos în jurul anului 600 î.Hr., era atât de prețuită în Antichitate încât Platon o numea „a zecea Muză”? Din întreaga ei operă s-a păstrat aproape întreagă o singură poezie, restul supraviețuind în fragmente.

Știai că poetul roman Vergiliu a lucrat la „Eneida” vreme de aproximativ zece ani și, pe patul de moarte, a cerut ca poemul neterminat să fie ars? Împăratul Augustus a refuzat să-i îndeplinească dorința, salvând astfel epopeea pentru posteritate.

Știai că „Divina Comedie” a lui Dante este construită pe o arhitectură a numărului trei? Are trei părți — Infernul, Purgatoriul și Paradisul —, fiecare cu câte 33 de cânturi, iar versurile sunt scrise în „terține”, strofe de câte trei versuri legate prin rimă înlănțuită.

Știai că fiecare dintre cele trei părți ale „Divinei Comedii” se încheie cu același cuvânt — „stele” (stelle, în italiană)? Dante și-a încununat astfel drumul de la întuneric spre lumină cu o imagine a cerului înstelat.

Știai că Dante și-a scris „Divina Comedie” nu în latină, limba cultă a vremii, ci în dialectul florentin, limba vorbită de oameni obișnuiți? Prin această alegere îndrăzneață, el a pus temelia limbii italiene literare de mai târziu.

Știai că poetul italian Petrarca a scris timp de decenii sute de poeme închinate unei femei numite Laura, pe care spune că a văzut-o întâia oară într-o biserică din Avignon? Prin el, sonetul a devenit forma prin excelență a poeziei de dragoste europene.

Știai că sonetul are exact paisprezece versuri? Forma „petrarchistă” le împarte în două strofe de câte patru versuri și două de câte trei, în timp ce sonetul englez, folosit de Shakespeare, le grupează în trei catrene urmate de un distih final.