Călătorii

În deltă și pe câmpiile din jurul lacului Retba, Senegalul își arată apele trandafirii, colorate de sarea și algele mărunte. Culesul sării, sub soarele arzător, e o îndeletnicire veche și migăloasă.

Insula Gorée, în largul Dakarului, își păstrează casele colorate și liniștea apăsată de o istorie grea. Astăzi, valurile blânde și ulițele umbrite invită la reculegere și amintire.

În orașul vechi Djenné din Mali, marea moschee de lut se înalță maiestuoasă, cu turnurile ei rotunjite de mâna omului. În fiecare an, sătenii o refac împreună cu tencuială proaspătă, într-o sărbătoare a credinței.

Pe malul apusean al Nilului, la Aswan, satele nubiene își vopsesc casele în albastru și galben aprins. Feluci cu pânze albe alunecă pe apă la ceas de seară, iar liniștea fluviului liniștește orice grabă.

La poalele Muntelui Sinai veghează mănăstirea Sfânta Ecaterina, cea mai veche mănăstire creștină locuită neîntrerupt. Aici crește, se spune, rugul aprins de care s-a apropiat Moise, iar deșertul din jur păstrează liniștea marilor întâlniri cu Dumnezeu.

Muntele Sinai însuși, unde Moise a primit tablele Legii, se înalță auster spre cer. Pelerinii urcă noaptea, cu felinare, ca să întâmpine răsăritul din vârf — o clipă în care întreg pustiul pare că se roagă odată cu ei.

La Cascada Victoria, râul Zambezi se năruie peste o prăpastie largă, iar aburul se înalță atât de sus încât localnicii o numesc „fumul care tună”. Priveliștea îți taie răsuflarea și te umple de smerenie.

În Deșertul Namib, dunele roșcate se înalță până la marginea oceanului, cele mai vechi din lume. La răsărit umbrele lor lungi desenează pe nisip linii curate, de o frumusețe aspră.

Piramidele din Giza se înalță din nisipurile Egiptului ca niște munți așezați de mâna omului, veghind neclintite de peste patru milenii. Alături de Sfinxul tăcut, ele îți amintesc cât de mică e o viață și cât de mare e dorul nostru de nemurire.

La Cartagina, deasupra mării albastre a Tunisiei, ruinele orașului punic și roman se odihnesc printre pini și coloane căzute. Aici a fost cândva rivala Romei, iar acum doar briza sărată și liniștea îți vorbesc despre măreția care trece.

Marele templu de la Abu Simbel, săpat în stâncă de faraonul Ramses al II-lea, veghează peste apele Nilului cu patru statui colosale. De două ori pe an soarele pătrunde până în adânc și luminează chipurile din sanctuar, o taină a pietrei și a luminii.

Marele Zimbabwe își înalță zidurile curbe de piatră fără mortar în inima savanei africane, mărturie a unei împărății înfloritoare de odinioară. Printre turnurile și incintele lui rotunde, descoperi o măreție ce prea des a fost trecută cu vederea.

Drumul spre Cape Point din Africa de Sud urmează coasta stâncoasă unde se întâlnesc două oceane, printre golfuri și faleze bătute de vânt. Farul de la capăt veghează peste ape, la marginea continentului.